exemplar definitie

27 definiții pentru exemplar

eczamplár sn vz exemplar
exemplar1 sn [At: ÎNȘTIINȚARE, 4/12 / V: (înv) ~iu, ese~, esemplaiu, (îvr) eczam~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr exemplaire, lat exemplarium] 1 Fiecare dintre obiectele identice reproduse în serie după un model comun Si: copie. 2 (Îvr) Exemplu (15). 3 Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat Si: specimen.
exemplar2, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 413 / V: (înv) ese~, exăm~, (îvr) ~iu, esemplariu / P: eg-zem~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exemplaire, lat exemplaris, ~e] 1 (Mai ales d. pedepse) Care are un caracter drastic, servind drept avertisment. 2 Care poate servi drept exemplu (7) prin calitățile sale deosebite Si: pilduitor, (îvr) exemplarnic.
EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium.
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris.
EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium.
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris.
EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice, gravate, tipărite, litografiate etc. reproduse în număr mare după un model comun. Să-mi dea pentru o ediție de 3000 exemplare măcar 2000 de lei. CARAGIALE, O. VII 12. Voi trimite în curînd mai multe exemplare din repertoriul meu dramatic. ALECSANDRI, S. 71. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare luat izolat. V. tip. Copiii acestor locuri par cele mai desăvîrșite exemplare de inteligență. BOGZA, C. O. 281. Doctorul era un interesant și unic exemplar. BART, E. 120. Stă la masă, pe un scaun de palisandru, exemplar unic. VLAHUȚĂ, O. A. 246.
EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care este atît de desăvîrșit, încît poate servi drept exemplu, poate fi luat drept model. Purtare exemplară. ▭ O grijă deosebită trebuie acordată pregătirii exemplare pentru iernatul animalelor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 3070. ♦ (Despre o mustrare, o pedeapsă etc.) Care are un caracter atît de drastic, încît poate servi ca avertisment. Pedeapsa trebuie să fie exemplară, DUMITRIU, B. F. 87. Merită o pedeapsă exemplară. BĂLCESCU, O. II 271.
exemplár2 [x pron. gz] s. n., pl. exempláre
exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
exemplár s. n. [x pron. gz], pl. exempláre
exemplár adj. m. [x pron. gz], pl. exemplári; f. sg. exempláră, pl. exempláre
EXEMPLÁR s. 1. piesă. (Un ~ rar dintr-o colecție.) 2. bucată. (A cumpărat două ~ din romanul...)
EXEMPLÁR adj. v. ireproșabil.
EXEMPLÁR s.n. 1. Fiecare dintre obiectele identice ale unei serii de lucruri, multiplicate după un model comun. 2. Reprezentant izolat al unei categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplarium].
EXEMPLÁR, -Ă adj. Care poate servi ca exemplu. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplaris].
EXEMPLÁR1 s. n. 1. fiecare dintre obiectele multiplicate în serie după un model comun. 2. fiecare dintre reprezentanții unei aceleiași categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. (< fr. exemplaire, lat. exemplarium)
EXEMPLÁR2, -Ă adj. 1. care poate servi ca exemplu. 2. cu caracter drastic, servind ca avertisment. (< fr. exemplaire, lat. exemplaris)
EXEMPLÁR2 ~e n. 1) Unitate făcând parte dintr-o serie de obiecte de același fel; bucată. 2) Reprezentant izolat al unei specii; individ făcând parte dintr-o specie. /<fr. exemplaire, lat. exemplarium
EXEMPLÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care merită a fi luat drept exemplu (datorită calităților sale pozitive); pilduitor. 2) Care poate servi drept avertisment; de învățătură. Pedeapsă ~ă. /<fr. exemplaire, lat. exemplaris
exemplar a. care poate servi de exemplu: conduită exemplară. ║ n. 1. model de urmat; 2. obiect reprodus după un tip comun: carte trasă în 3000 exemplare.
*exemplár n., pl. e (lat. exemplar). Model, izvod, formă de imitat. Fie-care obĭect reprodus după un tip comun: ziarele apar în miĭ de exemplare. – Ob. egz- (după fr.).
*exemplár, -ă adj. (lat. exemplaris). Care poate servi de exemplu: tuturor vinovaților trebuĭe să li se aplice pedepse exemplare. Adv. În mod exemplar. – Ob. egz- (după fr.).
EXEMPLAR s. 1. piesă. (Un ~ rar dintr-o colecție.) 2. bucată. (A cumpărat două ~ de...)
EXEMPLAR adj. impecabil, ireproșabil, pilduitor. (Serviciu ~.)
exemplar, exemplare s. n. femeie frumoasă.

exemplar dex

Intrare: exemplar (A1)
exemplar A1 adjectiv
eczamplar
Intrare: exemplar (N1)
exemplar N1 substantiv neutru