Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru executoriu

executoriu, ~ie [At: PONTBRIANT, D. / V: (├«nv) eze~ / P: eg-ze~ / Pl: ~ii / E: fr ex├ęcutoire, it esecutorio, lat executorius] 1 a (Jur) Care investe╚Öte cu puterea de a executa (13). 2 a (Jur; d. o lege, o dispozi╚Ťie, o sentin╚Ť─â etc.) Care trebuie pus─â ├«n execu╚Ťie (10). 3 a (Pex) Care are caracter obligatoriu Si: (rar) executiv (8). 4 a (Jur; ├«s) Formul─â ~ie Men╚Ťiune pus─â pe o hot─âr├óre judec─âtoreasc─â, ├«n baza c─âreia se poate face executarea (12) silit─â a acestei hot─âr├óri Si: (├«nv) exequatur (1). 5-6 sm, a (Jur; ╚Ö├«s titlu ~) (Act) ├«nvestit cu formul─â executori (4). 7 (Rar) Executiv (1).
EXECUT├ôRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus ├«n aplicare. ÔŚŐ Hot─âr├óre executorie = hot─âr├óre care poate fi executat─â de ├«ndat─â. [Pr.: eg-ze-] ÔÇô Din fr. ex├ęcutoire, lat. executorius.
EXECUT├ôRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus ├«n aplicare. ÔŚŐ Hot─âr├óre executorie = hot─âr├óre care poate fi executat─â de ├«ndat─â. [Pr.: eg-ze-] ÔÇô Din fr. ex├ęcutoire, lat. executorius.
EXECUT├ôRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus ├«n aplicare. Sentin╚Ť─â executorie. ÔŚŐ Formul─â executorie = men╚Ťiune pus─â pe o hot─âr├«re judec─âtoreasc─â, ├«n baza c─âreia se poate face executarea silit─â a acestei hot─âr├«ri. Titlu executoriu = act ├«nvestit cu formula executorie.
execut├│riu (care trebuie executat) [x pron. gz, riu pron. r─şu] adj. m., f. execut├│rie (-ri-e); pl. m. ╚Öi f. execut├│rii
executóriu (care trebuie executat) adj. m. [-riu pron. -riu, x pron. gz], f. executórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. executórii
EXECUT├ôRIU, -IE adj. Care trebuie executat. ÔŚŐ Formul─â executorie = formalitate necesar─â pentru executarea unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti; titlu executoriu = act ├«nvestit cu formul─â executorie. [Pron. eg-ze-...-riu. / cf. fr. ex├ęcutoire, lat. executorius].
EXECUT├ôRIU, -IE adj. (jur.) care trebuie executat. ÔÖŽ formul─â ─ęe = formalitate necesar─â pentru executarea unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti; titlu ~ = act investit cu formul─â executorie. (< fr. ex├ęcutoire, lat. exsecutorius)
EXECUT├ôRIU ~e adj. jur. Care poate fi executat. /<fr. ex├ęcutoire, lat. executorius
executoriu a. 1. care trebue s─â fie pus la execu╚Ťiune: sentin╚Ť─â executorie; 2. care d─â puterea de a procede la o execu╚Ťiune judiciar─â: act executoriu. ÔĽĹ n. sentin╚Ť─â judec─âtoreasc─â pentru plata cheltuielilor.
*execut├│ri┼ş, -ie adj. (lat. exsecutorius). Care d─â putere de a proceda la o execu╚Ťiune judiciar─â: act executori┼ş, senten╚Ť─â executorie. Adv. ├Än mod executori┼ş. ÔÇô Ob. egz- (dup─â fr.).
EXECUTOR├ŹU, -IE (< fr., lat.) adj. (Dr.) Care d─â loc de executare, care poate fi executat. ÔŚŐ Hot─âr├óre e. = hot─âr├óre care poate fi executat─â de ├«ndat─â, fie c─â este definitiv─â, fie c─â se ├«ncadreaz─â ├«ntr-un caz de execu╚Ťie provizorie. ÔŚŐ Titlu e. = act care serve╚Öte drept temei unei execut─âri silite. ÔŚŐ Formul─â e. = ordin de executare pus pe hot─âr├órea definitiv─â a unui organ de jurisdic╚Ťie pentru a o transforma ├«ntr-un titlu executoriu ╚Öi a da loc la executarea ei silit─â.

Executoriu dex online | sinonim

Executoriu definitie

Intrare: executoriu
executoriu adjectiv
  • pronun╚Ťie: -riu pr. -r─şu
ezecutoriu