Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru executor

eczecutắr, ~toáre smf, a vz executor
egzăcutắr, ~toáre smf, a vz executor
egz─âcutor, ~oare smf, a vz executor
executor, ~oare[1] [At: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / V: (├«rg) eze~, (├«nv) ese~, (reg) eczecut─âr, (reg) egz─âcut─âr, (reg) egz─âcutor, (reg) ez─âcut─âr, (reg) iz─âcut─âr, (reg) izicut─âr, (reg) iz├ócutor / A ╚Öi: (reg) ~cu~ / P: eg-ze~ / E: fr ex├ęcuteur, it esecutore, lat exsecutor, -oris] 1-2 smf, a Executant (3-4). 3 smf (╚ś├«s ~ testamentar) Persoan─â ├«ns─ârcinat─â s─â duc─â la ├«ndeplinirea dispozi╚Ťiilor din testamentul cuiva Si: (├«vr) executar. 4 sm (Jur; ╚Ö├«s - judec─âtoresc) Func╚Ťionar care ├«ndepline╚Öte acte de procedur─â ╚Öi execut─â (13) hot─âr├óri judec─âtore╚Öti Si: (reg) j─âcu╚Ť, (├«nv) port─ârel. 5 sm Persoan─â care are sarcina de a pune ├«n aplicare o lege, o dispozi╚Ťie, un ordin etc. 6 sm (Rar) Persoan─â ├«ns─ârcinat─â cu execu╚Ťia (20) Si: c─âl─âu, g├óde.
ez─âcut─âr[1], ~toare smf, a vz executor
ezecut─âr, ~toare smf, a vz executor
ezecutor[1], ~oare smf, a vz executor modificat─â
EXECUT├ôR, -O├üRE, executori, -oare, adj. Executant. ÔŚŐ (Substantivat) Executor testamentar = persoan─â ├«ns─ârcinat─â printr-un testament cu aducerea la ├«ndeplinire a dispozi╚Ťiilor acestuia. Executor judec─âtoresc = func╚Ťionar de stat ├«ns─ârcinat cu ├«ndeplinirea unor acte de procedur─â ╚Öi cu executarea unor hot─âr├óri judec─âtore╚Öti. [Pr.: eg-ze-] ÔÇô Din fr. ex├ęcuteur, lat. executor, -oris.
EXECUT├ôR, -O├üRE, executori, -oare, adj. Executant. ÔŚŐ (Substantivat) Executor testamentar = persoan─â ├«ns─ârcinat─â s─â aduc─â la ├«ndeplinire dispozi╚Ťiile din testamentul cuiva. Executor judec─âtoresc = func╚Ťionar ├«ns─ârcinat cu ├«ndeplinirea unor acte de procedur─â ╚Öi cu executarea unor hot─âr├óri judec─âtore╚Öti. [Pr.: eg-ze-] ÔÇô Din fr. ex├ęcuteur, lat. executor, -oris.
EXECUT├ôR, -O├üRE, executori, -oare, adj. Care execut─â, care aduce la ├«ndeplinire ceva; executant. ÔŚŐ (Substantivat) Executor testamentar = persoan─â ├«ns─ârcinat─â de un testator s─â aduc─â la ├«ndeplinire dispozi╚Ťiile din testamentul lui. Executor judec─âtoresc = func╚Ťionar ├«ns─ârcinat cu ├«ndeplinirea unor acte de procedur─â ╚Öi cu executarea hot─âr├«rilor judec─âtore╚Öti; (├«n vechea organizare judec─âtoreasc─â) port─ârel.
executór (care execută) [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executóri; adj. f., s. f. sg. și pl. executoáre
executór (care execută) adj. m. [x pron. gz], pl. executóri; f. sg. și pl. executoáre
EXECUTÓR adj., s. 1. adj., s. v. executant. 2. s. (JUR.) (pop.) împlinitor, (înv.) zapciu. (~ al unui datornic.)
EXECUT├ôR, -O├üRE adj., s.m. ╚Öi f. (Persoan─â) care execut─â ceva. ÔŚŐ Executor testamentar = persoan─â ├«ns─ârcinat─â cu aducerea la ├«ndeplinire a unui testament dup─â moartea testatorului; executor judec─âtoresc = func╚Ťionar care ├«ndepline╚Öte acte de procedur─â ╚Öi execut─â hot─âr├óri judec─âtore╚Öti. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. ex├ęcuteur, lat. exsecutor].
EXECUT├ôR, -O├üRE adj. executant. ÔÖŽ ~ (jur.; s. m. f.) ~ testamentar = persoan─â ├«ns─ârcinat─â cu aducerea la ├«ndeplinire a unui testament dup─â moartea testatorului; ~ judec─âtoresc = func╚Ťionar care ├«ndepline╚Öte acte de procedur─â ╚Öi execut─â hot─âr├óri judec─âtore╚Öti. (< fr. ex├ęcuteur, lat. exsecutor)
EXECUT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) ╚Öi substantival v. EXECUTIV. ÔŚŐ ~ judec─âtoresc persoan─â autorizat─â s─â execute hot─âr├órile unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti. ~ testamentar persoan─â care asigur─â executarea ultimei voin╚Ťe a autorului unui testament. /<fr. ex├ęcuteur, lat. executor, ~oris
executor a. cel ce execut─â: executor testamentar.
*execut├│r, -o├íre adj. (lat. ex-sec├║tor, -├│ris. V. per-secutor). Care execut─â: executor testamentar. ÔÇô Ob. egz- (dup─â fr.).
EXECUTOR adj., s. 1. adj., s. executant, (înv.) săvîrșitor. (~ al unei lucrări.) 2. s. (JUR.) (pop.) împlinitor, (înv.) zapciu. (~ al unui datornic.)

Executor dex online | sinonim

Executor definitie

Intrare: executor
executor adjectiv
egz─âcut─âr
egz─âcutor
eczecut─âr
ez─âcut─âr
ezecut─âr