executa definitie

15 definiții pentru executa

executa [At: ȘINCAI, HR. III, 206/18 / Pl: eg-ze~ / V: (înv) ese~, eze~ / Pzi: execut și (îrg) ~tez / E: fr exécuter] 1 vt A face o mișcare, o acțiune etc. Si: a realiza, (îvr) a execui. 2 vt A face un lucru, un obiect etc. Si: a confecționa. 3 vt A fabrica. 4 vt A prelucra. 5 vt A efectua. 6 vr A face ce i s-a spus. 7 vt A interpreta o bucată muzicală. 8 vt A juca un rol într-o piesă de teatru. 9 vt (Pex) A reprezenta o piesă de teatru. 10-11 vt A face exerciții de gimnastică sau de balet. 12 vt A aduce la îndeplinire un ordin, o obligație, o rugăminte etc. 13 vt A aduce la îndeplinire a hotărâre judecătorească, un act al unei autorități etc. Si: (înv) a executarisi (1). 14 vt A sechestra bunurile materiale ale unui debitor Si: (îvr) a executarisi (2). 15 vr A se achita de o datorie. 16 vt A forța pe cineva să se achite de o datorie. 17 vr A se supune. 18 vt A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea. 19 vt A aduce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. 20 vt (Pex) A ucide.
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală la un instrument. 4. Tranz. A sili pe debitor să-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter.
EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. Refl. A face ceea ce i s-a spus. 3. Tranz. A face exerciții de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. Tranz. A sili pe debitor sa-și îndeplinească obligațiile. ♦ A aduce la îndeplinire o hotărâre judecătorească, un act al autorității, o măsură etc. ♦ Refl. A se supune, a da ascultare. ♦ A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea; a aduce la îndeplinire o hotărâre de condamnare la moarte. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuter.
EXECUTÁ, execút, vb. I. 1. Tranz. A face, a confecționa, a fabrica. Uzina execută strunguri. ▭ Fotografie urîtă și naivă... executată într-un atelier ieftin. C. PETRESCU, A. 365. Painjenii își executau tăcuta și pacinica lor industrie. EMINESCU, N. 38. ♦ (Cu privire la legi, măsuri, ordine etc.) A aduce la îndeplinire, a realiza. Gospodăria colectivă se obligă să execute întocmai planurile de producție, însămînțări, prășitul, recoltatul, treieratul,dezmiriștitul,arăturile de toamnă și primăvară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672. ◊ Refl. pas. Ii pare rău că nu s-a putut executa planul nostru de petrecere. CARAGIALE, O. VII 35. 2. Refl. A se supune, a da ascultare. Îl conduse... la hotel, poruncind portarului să dea camera cea mai bună... Portarul se execută. C. PETRESCU, Î. II 133. ♦ (Glumeț) A da bani, a plăti. Imediat ce sosesc, mă execut cu 200 m[ărci]. CARAGIALE, O. VII 167. 3. Tranz. A face în fața unui public exerciții de gimnastică, figuri de balet etc. Copiii coreeni... au executat dansuri coreene, romînești și ucrainene. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/1. ** A cînta o bucată muzicală (din gură sau din instrumente) (Absol.) Muncitorii execută din creațiile lui Bach, Mozart,Beethoven, Ceaikovski. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/5. 4. Tranz. A aduce la îndeplinire o hotîrîre judecătorească, un act al autorității sau o obligație. 5. Tranz. A supune un condamnat la pedeapsa cu moartea. Peste două zile Bibescu nu va mai putea executa pe nimeni după capul lui. CAMIL PETRESCU, O. II 284.
executá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 execútă
executá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execút, 3 sg. și pl. execútă
EXECUTÁ vb. 1. a face, a realiza, (pop. și fam.) a meșteri, a meșterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confecționa. 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvârși, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de făcut.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârși. (~ o lucrare durabilă.) 5. v. desfășura. 6. v. efectua. 7. v. cânta. 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărâre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)
EXECUTÁ vb. I. tr. 1. A face, a prelucra, a fabrica. 2. A pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan etc.). ♦ refl. A se supune. 3. A cânta o bucată muzicală; a dansa (un dans, un balet etc.). 4. A îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. ♦ A duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. [Pron. eg-ze-, p.i. execút. / < fr. exécuter].
EXECUTÁ vb. I. tr. 1. a face, a prelucra. 2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan). 3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet). 4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație. ◊ a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte. II. refl. a se supune. (< fr. exécuter)
A EXECUTÁ execút tranz. 1) A realiza printr-un efort fizic sau intelectual. 2) (exerciții de gimnastică sau figuri de balet) A face cu multă iscusință și cu multă dexteritate. 3) (melodii, piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a cânta; a zice; a interpreta. 4) (sancțiuni judiciare, măsuri etc.) A aduce la îndeplinire; a transpune în fapt. 5) (condamnați) A supune la pedeapsa capitală. 6) (sentințe de condamnare capitală) A pune în aplicare; a aduce la îndeplinire. 7) (debitori) A face să-și îndeplinească obligațiile. /<fr. exécuter
executà v. 1. a pune în lucrare, a aduce la îndeplinire: a executa o hotărîre; 2. a cânta: a executa o bucată de muzică; 3. a vinde judecătorește averea cuiva: a executa un debitor; 4. a face să peară: a executa pe un condamnat.
*execút, a v. tr. (fr. exécuter, d. lat. éx-sequi, ex-secútus sum, a urmări pînă la capăt). Împlinesc, realizez: a executa o hotărîre. Fac: a executa o statuă. Cînt: a executa un cîntec. Execut un condamnat la moarte, îl omor. Execut un debitor, îĭ vînd averea conform hotărîriĭ tribunaluluĭ. V. refl. Fac ceĭa ce mi se impune: ți-s dator: decĭ mă execut (plătesc). – Ob. -egz- (după fr.)
EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. și fam.) a meșteri, a meșterui. 2. a confecționa, a fabrica, a face, a produce. (~ noi sortimente de îmbrăcăminte.) 3. a efectua, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 4. a efectua, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (~ o lucrare durabilă.) 5. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ o muncă utilă.) 6. a efectua, a face, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (~ serviciul militar.) 7. (MUZ.) a cînta, a intona, a interpreta, (pop.) a glăsui, a spune, a viersui, a zice, (înv.) a glăsi, a juca. (A ~ o melodie, o doină.) 8. a aplica, a îndeplini. (~ o hotărîre judecătorească.) 9. (JUR.) (pop.) a împlini, (înv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)
A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ a se exila, a face pușcăria cu berilă, a fi în postul mare, a intra în postul cel mare, a merge la reciclare, a sta la naftalină.
executa, execut v. t. (intl.) a fura (pe cineva)

executa dex

Intrare: executa
executa verb grupa I conjugarea I