Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru execu╚Ťiune

execu╚Ťie sf [At: INSTRUC╚ÜII, 16/3 / P: eg-ze~ / V: (├«vr) jucu╚Ťie, (├«nv) ~iune, ezec~, esecu╚Ťiune, (reg) iz├óc~, jec~, arj├ócu╚Ť├óie, (├«vr) ese~, esecuciune, zacu╚Ťie, zecu╚Ťie, tecu╚Ťie / Pl: ~ii / E: fr ex├ęcution, lat executio, -onis] 1-12 (Jur) Executare (1-12). 13 (├Äs) ~ provizorie Efect al unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti de prim─â instan╚Ť─â de a putea fi pus─â ├«n executare ├«nainte de a fi definitiv─â. 14-15 (├Älv) A (se) pune (├«n) ~ sau a (se) face ~ A executa (13-14). 16 (Rar; ├«e) A sta (sau a veni) ~ A exercita o presiune asupra cuiva pentru a-l sili s─â ac╚Ťioneze ├«ntr-un anumit fel. 17 (├Äae) A incomoda pe cineva prin prezen╚Ť─â, prin insisten╚Ťe etc. 18 (╚ś├«s ~ capital─â) Aducere la ├«ndeplinire a unei sentin╚Ťe de condamnare la moarte Si: executare (23). 19 (├Äs) Pluton de ~ Solda╚Ťi care execut─â (19) prin ├«mpu╚Öcare pe cei condamna╚Ťi la moarte. 20 Pedeaps─â corporal─â. 21 Ucidere.
execu╚Ťiune sf vz execu╚Ťie
ezecu╚Ťie sf vz execu╚Ťie
EXEC├Ü╚ÜIE, execu╚Ťii, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. ├Äncasare for╚Ťat─â a unei datorii pe cale judec─âtoreasc─â sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la ├«ndeplinire a unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti de condamnare la moarte. 4. Ducere la ├«ndeplinire a unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti referitoare la evacuarea unei locuin╚Ťe, la atribuirea copiilor ├«n caz de divor╚Ť etc. [Pr.: eg-ze-] ÔÇô Din fr. ex├ęcution.
EXEC├Ü╚ÜIE, execu╚Ťii, s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. ├Äncasare for╚Ťat─â a unei datorii pe cale judec─âtoreasc─â sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la ├«ndeplinire a unei sentin╚Ťe de condamnare la moarte. 4. Ducere la ├«ndeplinire a unei hot─âr├óri judec─âtore╚Öti referitoare la evacuarea unei locuin╚Ťe, la atribuirea copiilor ├«n caz de divor╚Ť etc. [Pr.: eg-ze-] ÔÇô Din fr. ex├ęcution.
EXEC├Ü╚ÜIE, execu╚Ťii, s. f. 1.. Faptul de a executa; executare. ÔŚŐ Execu╚Ťie silit─â = totalitatea normelor procedurale dup─â care autoritatea public─â sechestreaz─â sau vinde averea unei persoane. 2. Executare (2). Se trezea ├«n fiecare diminea╚Ť─â cu o tres─ârire din somn, ca os├«ndi╚Ťii la ghilotin─â ├«n zorii execu╚Ťiei. C. PETRESCU, C. V. 237.
exec├║╚Ťie [x pron. gz] (-╚Ťi-e) s. f., art. exec├║╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. exec├║╚Ťiei; pl. exec├║╚Ťii, art. exec├║╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
exec├║╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e) [x pron. gz], art. exec├║╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. exec├║╚Ťiei; pl. exec├║╚Ťii, art. exec├║╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
EXECÚȚIE s. 1. v. executare. 2. v. lucrătură. 3. executare, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. (MUZ.) v. interpretare.
EXEC├Ü╚ÜIE s.f. 1. Executare. 2. ├Äncasare for╚Ťat─â a unei datorii pe cale judec─âtoreasc─â sau prin mijloace fiscale. ÔÖŽ Aducere la ├«ndeplinire a unei sentin╚Ťe de condamnare la moarte. [Gen. -iei, var. execu╚Ťiune s.f. / cf. fr. ex├ęcution, lat. executio].
EXECU╚ÜI├ÜNE s.f. v. execu╚Ťie.
EXEC├Ü╚ÜIE s. f. 1. executare. 2. ├«ncasare for╚Ťat─â a unei datorii pe cale judec─âtoreasc─â sau prin mijloace fiscale. 3. aducere la ├«ndeplinire a unei sentin╚Ťe de condamnare la moarte. (< fr. ex├ęcution)
EXEC├Ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A EXECUTA. 2) Aducere la ├«ndeplinire a pedepsei capitale. [G.-D. execu╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. ex├ęcution, lat. executio, ~onis
execu╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiune, mod de a executa; 2. pierzarea unui os├óndit.
*execu╚Ťi├║ne f. (lat. ex-sec├║tio, -├│nis. V. per-secu╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a executa. Execu╚Ťiune capital─â (sa┼ş numa─ş execu╚Ťiune), uciderea unu─ş condamnat la moarte. ÔÇô ╚śi -├║╚Ťie. ÔÇô Ob. egz- (dup─â fr.).
EXECUȚIE s. 1. efectuare, executare, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvîrșire, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 2. (concr.) lucrătură. (Inelul are o ~ frumoasă.) 3. executare, facere, făurire, realizare. (~ unei opere durabile.) 4. (MUZ.) executare, interpretare, intonare. (~ unei melodii.)

Execu╚Ťiune dex online | sinonim

Execu╚Ťiune definitie

Intrare: execu╚Ťie
execu╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
execu╚Ťiune
ezecu╚Ťie