execra vt [At: LM / V: (înv) ese~ / P: eg-ze~ / Pzi: ~rez / E: fr exécrer, lat execrare] 1 (Rar) A face o capelă, biserică etc. inaptă pentru a se îndeplini în ea serviciul divin din cauza profanării sau deteriorării. 2 (Frm) A avea repulsie față de cineva sau ceva. 3 (Frm) A detesta. 4 (Frm) A disprețui. 5 (Sst; îf esecra) A blestema.
execrat, ~ă a [At: CĂLINESCU, O. XII, VIII / Pl: ~ați, ~e / E: execra] 1 Care are repulsie față de cineva sau ceva. 2 Detestat. 3 Disprețuit. 4 (Sst) Blestemat.
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrer, lat. execrari.