execra vt [At: LM / V: (înv) ese~ / P: eg-ze~ / Pzi: ~rez / E: fr exécrer, lat execrare] 1 (Rar) A face o capelă, biserică etc. inaptă pentru a se îndeplini în ea serviciul divin din cauza profanării sau deteriorării. 2 (Frm) A avea repulsie față de cineva sau ceva. 3 (Frm) A detesta. 4 (Frm) A disprețui. 5 (Sst; îf esecra) A blestema.

execrat, ~ă a [At: CĂLINESCU, O. XII, VIII / Pl: ~ați, ~e / E: execra] 1 Care are repulsie față de cineva sau ceva. 2 Detestat. 3 Disprețuit. 4 (Sst) Blestemat.

EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... – Din fr. exécrer, lat. execrari.

EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrer, lat. execrari.

execrá (a ~) (rar) (-xe-cra) vb., ind. prez. 3 execreáză

execrá vb. (sil. -cra) [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execréz, 3 sg. și pl. execreáză

EXECRÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A detesta profund, a urî, a disprețui; a avea oroare de... [< fr. exécrer, lat. execrari].

EXECRÁ vb. tr. a detesta profund, a disprețui; a avea oroare de... (< fr. exécrer)

execrà v. a avea groază de cineva sau de ceva, a-l detesta.

*execréz v. tr. (lat. éx-secror, -ári, a blestema, d. sacer, blestemat). V. consacrez, sacru). Detest, mĭ-e grozav de scîrbă de cineva.