Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru excursiune

escurs─â sf vz excursie
escursie[1] sf vz excursie
escursiune sf vz excursie
escur╚Ťiune sf vz excursie
excursie[1] sf [At: ╚śINCAI, HR. I, 120/16 / V: (├«nv, nob) escurs─â, (├«nv) esc~, escursiune, (├«vr) escur╚Ťiune, ~siune / Pl: ~ii / E: fr excursion, lat excursio, -onis] 1 (├Änv) Incursiune pe teritoriul inamicului Si: n─âval─â. 2 C─âl─âtorie de agrement sau cu scopuri ╚Ötiin╚Ťifice, educative, sportive etc. f─âcut─â ├«n grup sau individual, pe jos sau cu un mijloc de locomo╚Ťie Si: (├«nv; nob) excursoare Vz escapad─â, expedi╚Ťie, voiaj, (├«nv, nob) excursoare (1). 3 Plimbare. 4 (Rar) Excurs (1). 5 (├Ävr; ├«f escursiune) Devia╚Ťie. 6 (Fon) Moment ├«n care organele articul─ârii iau pozi╚Ťia necesar─â pentru articularea sunetului. 7 (Teh; ├«s) ~ de frecven╚Ť─â Devia╚Ťie de frecven╚Ť─â.
excursiune sf vz excursie
EXC├ÜRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau c─âl─âtorie f─âcut─â, de obicei ├«n grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, ├«n scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. excursion, lat. excursio.
EXCURSIÚNE s. f. v. excursie.
EXC├ÜRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau c─âl─âtorie f─âcut─â, de obicei ├«n grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, ├«n scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. excursion, lat. excursio, -onis.
EXCURSIÚNE s. f. v. excursie.
EXC├ÜRSIE, excursii, s. f. Plimbare sau c─âl─âtorie, de obicei ├«n grup, f─âcut─â pe jos sau cu un mijloc de transport ├«n scop educativ, sportiv sau distractiv. Datorit─â muncii de popularizare a excursiilor, desf─â╚Öurat─â de unele asocia╚Ťii sportive ╚Öi de unele comitete sindicale, au putut fi atra╚Öi ├«n excursii un num─âr mai mare de muncitori. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 2/1. Peste mun╚Ťii ace╚Ötia am mai trecut acum cinci ani, ├«ntr-o excursie, cu liceul. C. PETRESCU, ├Ä. II 4. P├«n─â acum a fost foarte amuzant. Un fel de escapad─â. Un fel de excursie. SEBASTIAN, T. 366.
exc├║rsie (-si-e) s. f., art. exc├║rsia (-si-a), g.-d. art. exc├║rsiei; pl. exc├║rsii, art. exc├║rsiile (-si-i-)
exc├║rsie s. f. (sil. -si-e), art. exc├║rsia (sil. -si-a), g.-d. art. exc├║rsiei; pl. exc├║rsii, art. exc├║rsiile (sil. -si-i-)
EXC├ÜRSIE s. drume╚Ťie. (O ~ ├«n mun╚Ťi.)
EXC├ÜRSIE s.f. 1. Plimbare, c─âl─âtorie (f─âcut─â de obicei ├«n grup ╚Öi av├ónd un scop educativ, sportiv sau distractiv). 2. (Fon.) Moment ├«n care organele articulatorii iau pozi╚Ťia necesar─â pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen. -iei, var. excursiune s.f. / < fr. excursion, lat. excursio].
EXCURSIÚNE s.f. v. excursie.
EXC├ÜRSIE s. f. 1. plimbare, c─âl─âtorie pe jos sau cu orice mijloc de transport, de obicei ├«n grup ╚Öi av├ónd un scop instructiv-educativ, sportiv sau de agrement. 2. (fon.) moment ├«n care organele articulatorii iau pozi╚Ťia necesar─â pentru articularea sunetului; tensiune. (< fr. excursion, lat. excursio)
EXCÚRSIE ~i f. Călătorie sau vizitare, de obicei în grup (pe jos sau cu mijloc de transport), cu scop instructiv-educativ, sportiv sau distractiv. [G.-D. excursiei] /<fr. excursion, lat. excursio, ~onis
excursiune f. călătorie afară din oraș.
*excursi├║ne f. (lat. ex-c├║rsio, -├│nis, d. ex-c├║rrere, a alerga afar─â. V. con-curs). C─âl─âtorie de pl─âcere f─âcut─â afar─â din ora╚Ö sa┼ş ╚Öi afar─â din ╚Ťar─â. ÔÇô ╚śi -├║rsie.
EXCURSIE s. drume╚Ťie. (O ~ ├«n mun╚Ťi.)

Excursiune dex online | sinonim

Excursiune definitie

Intrare: excursie
excursiune
excursie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e
escursie
escurs─â
escur╚Ťiune
escursiune