Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru excurs

escurs sf vz excurs
excurs sn [At: LM / V: (înv) esc~, (2) ~us / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: lat excursus] 1 Abatere de la subiect (pentru a lămuri o problemă secundară) Si: digresiune, excursie (4) 2 Digresiune făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic).
excursus sn vz excurs
EXC├ÜRS, excursuri, s. n. (Livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a l─âmuri o problem─â secundar─â; digresiune. 2. Diserta╚Ťie sub form─â de digresiune, f─âcut─â cu ocazia coment─ârii unui pasaj dintr-un autor (antic). ÔÇô Din lat. excursus.
EXC├ÜRS, excursuri, s. n. (Livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a l─âmuri o problem─â secundar─â; digresiune. 2. Dizerta╚Ťie sub form─â de digresiune, f─âcut─â cu ocazia coment─ârii unui pasaj dintr-un autor (antic). ÔÇô Din lat. excursus.
EXCÚRS, excursuri, s. n. Abatere de la subiectul principal al unei expuneri, pentru lămurirea unei probleme secundare; digresiune.
exc├║rs s. n., pl. exc├║rsuri
exc├║rs s. n., pl. exc├║rsuri
EXC├ÜRS s. v. digresiune, divagare, divaga╚Ťie.
EXC├ÜRS s.n. 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a l─âmuri o problem─â secundar─â; digresiune. 2. (Filol.) Diserta╚Ťie sub form─â de digresiune, f─âcut─â cu ocazia coment─ârii unui pasaj dintr-un autor (antic). [Pl. -suri, var. excursus s.n. / < lat. excursus < excurrere ÔÇô a alerga ├«n afar─â].
EXCÚRSUS s.n. v. excurs (2) [în DN].
EXC├ÜRS s. n. 1. abatere, deviere de la subiect pentru a l─âmuri o problem─â secundar─â; digresiune. 2. diserta╚Ťie sub form─â de digresiune, cu ocazia coment─ârii unui pasaj dintr-un autor (antic). (< lat. excursus)
EXCÚRS ~uri n. Abatere de la subiectul tratat, pentru a lămuri o chestiune secundară. /<lat. excursus
excurs s. v. DIGRESIUNE. DIVAGARE. DIVAGAȚIE.

Excurs dex online | sinonim

Excurs definitie

Intrare: excurs
excurs substantiv neutru
escurs
excursus