excretare definitie

2 intrări

11 definiții pentru excretare

excreta vt [At: ENC. ROM. 363 / Pzi: ~tez / E: fr excréter] A elimina din organism, în urma proceselor biochimice, pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc. substanțe devenite inutile sau nocive.
excretat, ~ă a [At: CHIRIȚĂ, P. 393 / Pl: ~ați, ~e / E: excreta] Care este eliminat prin excreție (1).
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.
EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. (Fiziol.) A elimina din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare (sudoare, urină etc.).
excretá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 excreteáză
excretá vb., ind. prez. 1 sg. excretéz, 3 sg. și pl. excreteáză
EXCRETÁ vb. I. tr. A evacua, a elimina prin excreție. [< fr. excréter].
EXCRETÁ vb. tr. a evacua prin excreție. (< fr. excréter)
A EXCRETÁ ~éz tranz. (substanțe inutile sau dăunătoare) A elimina din organism. /<fr. excréter
*excretéz v. tr. (d. lat. ex-cretum, supinu d. ex-cernere. V. excrement, secretez) Fiziol. Eliminez din corp.

excretare dex

Intrare: excreta
excreta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: excretat
excretat participiu
excretare infinitiv lung