excrețiune definitie

2 intrări

17 definiții pentru excrețiune

escreție sf vz excreție
escrețiune sf vz excreție
excreție sf [At: V. POPP, A. M. 25/24 / V: (înv) es~, escrețiune, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr excrétion, lat excretio, -onis] 1 Eliminare din organism, în urma proceselor biochimice, pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc. a substanțelor devenite inutile sau nocive. 2 (Îla) De ~ Excretor (2). 3 (Îal) Excretat. 4 (Lpl) Substanță eliminată din organism pe cale digestivă, urinară, respiratorie, cutanată etc., în urma proceselor biochimice Si: (îvr) excret Vz excrement (1), sudoare. 5 (Pan; îvr; îf excrețiune) Proces de eliminare a substanțelor (inutile sau nocive) din plante. 6 (Îf escreție) Substanță eliminată de către plante în urma proceselor biochimice Cf rășină. corectată
excrețiune sf vz excreție
EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio.
EXCRÉȚIE, excreții, s. f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio.
EXCRÉȚIE, excreții, s. f. (Fiziol.) Faptul de a excreta; eliminare a excrementelor de către viețuitoare. ♦ Substanță eliminată de organism, ca rezultat al proceselor biochimice.
excréție (-ți-e) s. f., art. excréția (-ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (-ți-i-)
excréție s. f. (sil. -ți-e), art. excréția (sil. -ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (sil. -ți-i-)
EXCRÉȚIE s. (FIZIOL.) secreție exocrină, secreție externă.
EXCRÉȚIE s.f. Eliminare a substanțelor inutile sau vătămătoare din organism în urma proceselor biochimice; substanță eliminată. [Gen. -iei, var. excrețiune s.f. / cf. fr. excrétion].
EXCREȚIÚNE s.f. v. excreție.
EXCRÉȚIE s. f. eliminare din organism a produselor provenite din activitatea metabolică. ◊ materialul eliminat. (< fr. excrétion)
EXCRÉȚIE ~i f. 1) Proces de eliminare a substanțelor neutilizate de organism. 2) Substanță eliminată. [G.-D. excreției; Sil. -ți-e] /<fr. excrétion, lat. excretio, ~onis
excrețiune f. 1. scoaterea din corp a unor materii; 2. materiile excretate.
*excrețiúne f. (lat. excretio, -ónis). Fiziol. Scoaterea materiilor inutile din corp. Excrement.
EXCREȚIE s. (FIZIOL.) secreție exocrină, secreție externă.

excrețiune dex

Intrare: excrețiune
excrețiune
Intrare: excreție
excreție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
escrețiune
escreție
excrețiune