excomunicare definitie

26 definiții pentru excomunicare

escomunica vt vz excomunica
escomunicare sf vz excomunicare
excomunica vt [At: NEGULICI / V: (înv) esc~ / Pzi: ~munic / E: lat excommunicare] 1 A exclude dintr-o comunitate religioasă Si: afurisi, anatemiza. 2 A îndepărta. 3 A alunga. 4 A respinge.
excomunicare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~ / Pl: ~cări / E: excomunica] 1 Excludere temporară sau definitivă a unui credincios dintr-o comunitate religioasă Si: (asr) excomunicație, afurisenie, anatemizare. 2 Îndepărtare. 3 Alungare. 4 Respingere. corectată
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier.
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier.
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creștină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude (pe cineva) dintr-o comunitate religioasă (pe timp limitat sau pentru totdeauna). V. anatemiza.Fig. Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat. MACEDONSKI, O. III 115.
EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei.
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicắrii; pl. excomunicắri
excomunicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. excomúnică
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări
EXCOMUNICÁ vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)
EXCOMUNICÁRE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) proclețenie, procleție. (~ papei aruncată asupra...)
EXCOMUNICÁ vb. I. tr. A exclude din comunitatea bisericii; a afurisi. [P.i. excomúnic. / < lat. excommunicare].
EXCOMUNICÁRE s.f. Act prin care cineva este excomunicat; afurisenie. [< excomunica].
EXCOMUNICÁ vb. tr. a exclude dintr-o comunitate religioasă. (< lat. excommunicare, fr. excommunier)
A EXCOMUNICÁ excomúnic tranz. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi. /<lat. excommunicare
excomunicà v. a afurisi.
excomunicare f. afurisanie.
*excomúnic, a v. tr. (lat. ex-commúnico, -áre). Afurisesc, exclud din comunitatea bisericiĭ.
*excomunicațiúne f. (lat. excommunicátio, -ónis). Afurisire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
EXCOMUNICA vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)
EXCOMUNICARE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) proclețenie, procleție. (~ papei aruncată asupra...)

excomunicare dex

Intrare: excomunica
excomunica verb grupa I conjugarea I
escomunica
Intrare: excomunicare
excomunicare substantiv feminin
escomunicare