Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru excomunicare

escomunica vt vz excomunica
escomunicare sf vz excomunicare
excomunica vt [At: NEGULICI / V: (înv) esc~ / Pzi: ~munic / E: lat excommunicare] 1 A exclude dintr-o comunitate religioasă Si: afurisi, anatemiza. 2 A îndepărta. 3 A alunga. 4 A respinge.
excomunicare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (├«nv) esc~ / Pl: ~c─âri / E: excomunica] 1 Excludere temporar─â sau definitiv─â a unui credincios dintr-o comunitate religioas─â Si: (asr) excomunica╚Ťie, afurisenie, anatemizare. 2 ├Ändep─ârtare. 3 Alungare. 4 Respingere. corectat─â
EXCOMUNIC├ü, excom├║nic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioas─â. ÔÇô Din lat. excommunicare, fr. excommunier.
EXCOMUNIC├üRE, excomunic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a excomunica ╚Öi rezultatul ei; excludere temporar─â sau definitiv─â dintr-o comunitate religioas─â (cre╚Ötin─â, mozaic─â etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. ÔÇô V. excomunica.
EXCOMUNIC├ü, excom├║nic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioas─â. ÔÇô Din lat. excommunicare, fr. excommunier.
EXCOMUNIC├üRE, excomunic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a excomunica ╚Öi rezultatul ei; excludere temporar─â sau definitiv─â dintr-o comunitate religioas─â cre╚Ötin─â, mozaic─â etc. pentru abateri de la canoane sau dogme. ÔÇô V. excomunica.
EXCOMUNIC├ü, excom├║nic, vb. I. Tranz. A exclude (pe cineva) dintr-o comunitate religioas─â (pe timp limitat sau pentru totdeauna). V. anatemiza. ÔŚŐ Fig. Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat. MACEDONSKI, O. III 115.
EXCOMUNIC├üRE, excomunic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a excomunica ╚Öi rezultatul ei.
excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicắrii; pl. excomunicắri
excomunicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. excomúnică
excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări
EXCOMUNIC├ü vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (├«nv.) a lep─âda, a procle╚Ťi. (Papa l-a ~.)
EXCOMUNIC├üRE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatem─â, blestem, (├«nv.) procle╚Ťenie, procle╚Ťie. (~ papei aruncat─â asupra...)
EXCOMUNICÁ vb. I. tr. A exclude din comunitatea bisericii; a afurisi. [P.i. excomúnic. / < lat. excommunicare].
EXCOMUNICÁRE s.f. Act prin care cineva este excomunicat; afurisenie. [< excomunica].
EXCOMUNICÁ vb. tr. a exclude dintr-o comunitate religioasă. (< lat. excommunicare, fr. excommunier)
A EXCOMUNICÁ excomúnic tranz. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi. /<lat. excommunicare
excomunicà v. a afurisi.
excomunicare f. afurisanie.
*excom├║nic, a -├í v. tr. (lat. ex-comm├║nico, -├íre). Afurisesc, exclud din comunitatea biserici─ş.
*excomunica╚Ťi├║ne f. (lat. excommunic├ítio, -├│nis). Afurisire. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
EXCOMUNICA vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (├«nv.) a lep─âda, a procle╚Ťi. (Papa l-a ~.)
EXCOMUNICARE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatem─â, blestem, (├«nv.) procle╚Ťenie, procle╚Ťie. (~ papei aruncat─â asupra...)

Excomunicare dex online | sinonim

Excomunicare definitie

Intrare: excomunica
excomunica verb grupa I conjugarea I
escomunica
Intrare: excomunicare
excomunicare substantiv feminin
escomunicare