esclusivist, ~ă smf, a vz exclusivist

exclusivist, ~ă [At: CONTA, O. F. 385 / V: (înv) esc~, ~ziv~ / P: ex-clu~ / E: fr exclusiviste] 1-2 smf, a (Persoană) care respinge tot ceea ce nu este conform cu ideile, gusturile sau interesele sale. 3 a Care are un caracter exclusiv (14) Si: intolerant. 4 a Care are o atitudine de exclusivism (1).

EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste.

EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste.

EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. Care are o atitudine de exclusivism. S-a văzut primit cu majoritate de voturi în cercul Poseidon, cerc foarte exclusivist. BASSARABESCU, S. N. 186.

exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. exclusivístă, pl. exclusivíste

exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. sg. exclusivístă, pl. exclusivíste

EXCLUSIVÍST, -Ă adj. Referitor la exclusivism, propriu exclusivismului. // s.m. și f. Adept al exclusivismului. [< fr. exclusiviste].

EXCLUSIVÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are o atitudine de exclusivitate. (< fr. exclusiviste)

EXCLUSIVÍST ~stă (~ști, ~ste) și substantival Care manifestă exclusivism; referitor la exclusivism. /<fr. exclusiviste

*excluzivíst, -ă s. și adj. (d. excluziv). Care are caracter excluziv, care nu admite ideile altuĭa.