Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru exclusivism

esclusivism sn vz exclusivism
exclusivism sn [At: D├éMBOVI╚ÜA (1860), 2892/62 / V: (├«nv) esc~, ~vizm / E: fr exclusivisme] 1 Intoleran╚Ť─â manifestat─â prin refuzul categoric de a ╚Ťine seama de p─ârerile, de ideile altcuiva. 2 Caracterul a ceea ce este exclusiv (14) Si: exclusivitate (4).
exclusivizm sn vz exclusivism
EXCLUSIV├ŹSM s. n. 1. Atitudinea celui care refuz─â s─â ia ├«n considera╚Ťie p─ârerile sau ideile altora. 2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. ÔÇô Din fr. exclusivisme.
EXCLUSIV├ŹSM s. n. 1. Atitudinea celui care refuz─â s─â ia ├«n considera╚Ťie p─ârerile sau ideile altora. 2. Caracterul a ceea ce este exclusiv. ÔÇô Din fr. exclusivisme.
EXCLUSIV├ŹSM s. n. Atitudine gre╚Öit─â prin care cineva refuz─â s─â ia ├«n considerare p─ârerile sau ideile altora, s─â vin─â ├«n contact cu oameni din alt grup social, s─â foloseasc─â alte obiecte dec├«t cele cu care e deprins etc.
exclusiv├şsm s. n.
exclusiv├şsm s. n.
EXCLUSIV├ŹSM s.n. Refuz categoric de a ╚Ťine seama de p─ârerile, de ideile altcuiva, de a veni ├«n contact cu altfel de oameni etc.; caracterul a ceea ce este exclusiv. [< fr. exclusivisme].
EXCLUSIV├ŹSM s. n. 1. refuz categoric de a ╚Ťine seama de p─ârerile sau ideile altora. 2. caracterul, ├«nsu╚Öirea a ceea ce este exclusiv. (< fr. exclusivisme)
EXCLUSIV├ŹSM n. 1) Atitudine care refuz─â s─â ╚Ťin─â cont de ideile sau de p─ârerile altora. 2) Caracter exclusiv. [Sil. ex-clu-si-vism] /<fr. exclusivisme
excluzivism n. spirit excluziv.
*excluziv├şzm n. Spiritu de excluziune a ideilor sa┼ş gusturilor altu─şa.

Exclusivism dex online | sinonim

Exclusivism definitie

Intrare: exclusivism
exclusivism substantiv neutru
esclusivism
exclusivizm