Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

32 defini╚Ťii pentru exclamare

echiamáre sf vz exclamare
eschiama v vz exclama
esclama v vz exclama
esclamare v vz exclamare
exclama vt [At: BARASCH, M. II, 120/20 / V: (înv) esc~, (nob) scla~ / P: excla~ / Pzi: exclam / E: fr exclamer, lat exclamare] A rosti cuvintele cu ton ridicat (și prelungit) ca urmare a unei stări afective puternice Si: a striga.
exclamare sf [At: ROM. LIT. 82/38 / V: (├«nv) echia~, (├«nv) esc~ / P: ex-cla~ / Pl: ~m─âri / E: exclama] 1 Rostire a cuvintelor pe un ton ridicat (╚Öi prelungit) ca urmare a unei st─âri afective puternice Si: exclama╚Ťie. 2 Exclama╚Ťie (2). 3 (├Äs) Semnul ~m─ârii Semn de punctua╚Ťie (1) care se pune dup─â o interjec╚Ťie, un vocativ, propozi╚Ťie exclamativ─â sau imperativ─â, cu scopul de a marca intona╚Ťia Si: semn de exclama╚Ťie (3), semnul mir─ârii.
EXCLAM├ü, excl├ím, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (╚Öi prelungit), ca urmare a unei st─âri afective puternice; a striga. ÔÇô Din fr. exclamer, lat. exclamare.
EXCLAM├üRE, exclam─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exclama ╚Öi rezultatul ei; exclama╚Ťie. ÔŚŐ Semnul exclam─ârii = semn de punctua╚Ťie, ├«ntrebuin╚Ťat dup─â o interjec╚Ťie, dup─â un vocativ sau dup─â o propozi╚Ťie exclamativ─â sau imperativ─â. ÔÇô V. exclama.
EXCLAM├ü, excl├ím, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (╚Öi prelungit), ca urmare a unei st─âri afective puternice; a striga. ÔÇô Din fr. exclamer, lat. exclamare.
EXCLAM├üRE, exclam─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exclama ╚Öi rezultatul ei; exclama╚Ťie. ÔŚŐ Semnul exclam─ârii = semn de punctua╚Ťie, ├«ntrebuin╚Ťat dup─â o interjec╚Ťie, dup─â un vocativ sau dup─â o propozi╚Ťie exclamativ─â sau imperativ─â. ÔÇô V. exclama.
EXCLAM├ü, excl├ím, vb. I. Tranz. (Complementul este de obicei o interjec╚Ťie sau o fraz─â scurt─â) A rosti cu ton ridicat, ca urmare a unei st─âri afective puternice. ┬źCe mai c─âp─â╚Ť├«n─â!... ╚śi ├«n─âuntru nici pic de creier!...┬╗ a exclamat lighioaia cea ╚Öireat─â. I. BOTEZ, ╚śC. 43. S─â facem ceva la iu╚Ťeal─â, exclam─â un sublocotenent. BR─éESCU, V. A. 12.
EXCLAM├üRE, exclam─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exclama ╚Öi rezultatul ei; exclama╚Ťie. ├Än gar─â e forfoteal─â de nedescris. Se aud ╚Ťipete, exclam─âri desperate, ├«mbr─â╚Ťi╚Ö─âri, pl├«nset de femei ╚Öi de copii. SAHIA, N. 47. ÔŚŐ Semnul exclam─ârii = semn de punctua╚Ťie ├«ntrebuin╚Ťat dup─â o interjec╚Ťie, dup─â un vocativ sau dup─â o propozi╚Ťie exclamativ─â sau imperativ─â.
exclamá (a ~) vb., ind. prez. 3 exclámă
exclamáre s. f., g.-d. art. exclamắrii; pl. exclamắri
exclamá vb., ind. prez. 1 sg. exclám, 3 sg. și pl. exclámă
exclam├íre s. f. Ôćĺ clamare
EXCLAMÁ vb. a striga. (Bravo!, a ~ el.)
EXCLAM├üRE s. v. exclama╚Ťie.
ESCLAMÁ vb. I. v. exclama.
ESCLAMÁRE s.f. v. exclamare.
EXCLAM├ü vb. I. tr. A scoate o exclama╚Ťie; a striga. [P.i. excl├ím, 3,6 -m─â, var. esclama vb. I. / < fr. exclamer, lat. exclamare].
EXCLAM├üRE s.f. Exclama╚Ťie. ÔŚŐ Semnul exclam─ârii = semn de punctua╚Ťie (!) ├«ntrebuin╚Ťat dup─â o interjec╚Ťie, dup─â un vocativ sau dup─â o propozi╚Ťie exclamativ─â sau imperativ─â. [Var. esclamare s.f. / < exclama].
EXCLAM├ü vb. tr. a scoate o exclama╚Ťie; a striga. (< fr. exclamer, lat. exclamare)
EXCLAM├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a exclama; exclama╚Ťie. ÔÖŽ semnul ~─ârii = semn de punctua╚Ťie (!) dup─â o interjec╚Ťie, un vocativ sau o propozi╚Ťie exclamativ─â ori imperativ─â. (< exclama)
A EXCLAM├ü excl├ím tranz. (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu o intona╚Ťie deosebit─â. /<fr. exclamer, lat. exclamare
EXCLAM├üRE ~─âri f. v. A EXCLAMA. ÔŚŐ Semnul ~─ârii semn de punctua╚Ťie folosit dup─â interjec╚Ťii, dup─â propozi╚Ťii exclamative ╚Öi imperative sau dup─â vocativ. /v. a exclama
exclam├á v. a scoate exclama╚Ťiuni.
*excl├ím, a -├í v. intr. (lat. ex-cl├ímo, -├íre. V. chem). Strig, scot strig─âte, exclama╚Ťiun─ş: va─ş! exclam─â el. V. tr. A exclama o vorb─â.
*exclama╚Ťi├║ne f. (lat. exclam├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a exclama. Strig─ât de bucurie, durere ╚Ö. a. Ret. O figur─â pin care exclam─ş, ca: O timpuri! O moravuri! (V. retoric─â). Semn de exclama╚Ťiune, semnu grafic care arat─â strigarea, compus dintrÔÇÖun accent ╚Öi un punct (!). ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
EXCLAMA vb. a striga.
EXCLAMARE s. exclama╚Ťie, strig─ât, (rar) strigare. (~ de aprobare, de protest.)
EXCLAM├üRE s. f. (< exclam├í < fr. exclamer, lat. exclamare): rostire a unui cuv├ónt, a unei propozi╚Ťii sau a unei fraze cu o anumit─â modula╚Ťie a vocii, cu exteriorizarea unei emo╚Ťii, a unui sentiment; strig─ât. Termen folosit ├«n sintagma semnul exclam─ârii (v. semn).

Exclamare dex online | sinonim

Exclamare definitie

Intrare: exclama
exclama verb grupa I conjugarea I
eschiama
esclama verb grupa I conjugarea I
Intrare: exclamare
exclamare substantiv feminin
echiamare
esclamare