Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru exclama╚Ťiune

esclama╚Ťie sf vz exclama╚Ťie
esclama╚Ťiune sf vz exclama╚Ťie
exclama╚Ťie sf [At: CR (1829), 2381/16 / V: (├«nv) esc~, esclama╚Ťiune, ~╚Ťiune, (├«vr) exla~ / P: ex-cla~ / Pl: ~ii / E: fr exclamation, lat exclamatio, -onis] 1 Exclamare (1). 2 Cuv├ónt, propozi╚Ťie, fraz─â rostite pe un ton ridicat (╚Öi prelungit), pentru a exprima o stare afectiv─â puternic─â Si: exclamare (2). 3 (Rar; ├«s) Semn (sau, ├«nv, punct) de ~ Semnul exclam─ârii (3).
exclama╚Ťiune sf vz exclama╚Ťie
exlama╚Ťie sf vz exclama╚Ťie
EXCLAM├ü╚ÜIE, exclama╚Ťii, s. f. Cuv├ónt, propozi╚Ťie sau fraz─â rostite cu un ton ridicat (╚Öi prelungit), pentru a exprima o stare afectiv─â puternic─â; strig─ât, exclamare. ÔÇô Din fr. exclamation, lat. exclamatio.
EXCLAM├ü╚ÜIE, exclama╚Ťii, s. f. Cuv├ónt, propozi╚Ťie sau fraz─â rostite cu un ton ridicat (╚Öi prelungit), pentru a exprima o stare afectiv─â puternic─â; strig─ât, exclamare. ÔÇô Din fr. exclamation, lat. exclamatio.
EXCLAM├ü╚ÜIE, exclama╚Ťii, s. f. Cuv├«nt, propozi╚Ťie sau fraz─â rostite cu o anumit─â intona╚Ťie pentru a exprima o stare afectiv─â puternic─â. V. strig─ât. Dup─â primele exclama╚Ťii de surprindere, oprindu-se ├«n loc, ├«ncepur─â s─â-╚Öi dea am─ânunte unul despre altul. CAMIL PETRESCU, N. 32.
exclam├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. exclam├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. exclam├í╚Ťiei; pl. exclam├í╚Ťii, art. exclam├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
exclam├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. exclam├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. exclam├í╚Ťiei; pl. exclam├í╚Ťii, art. exclam├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
EXCLAMÁȚIE s. exclamare, strigăt, (rar) strigare. (~ de aprobare.)
EXCLAM├ü╚ÜIE s.f. Cuv├ónt, propozi╚Ťie sau fraz─â rostit─â ├«ntr-un anumit fel, cu o anumit─â modula╚Ťie, prin care se exteriorizeaz─â o emo╚Ťie, un sentiment; strig─ât. [Gen. -iei, var. exclama╚Ťiune s.f. / cf. fr. exclamation, lat. exclamatio].
EXCLAMA╚ÜI├ÜNE s.f. v. exclama╚Ťie.
EXCLAM├ü╚ÜIE s. f. 1. cuv├ónt, propozi╚Ťie, fraz─â rostite cu o anumit─â modula╚Ťie a vocii, prin care se exteriorizeaz─â o emo╚Ťie, un sentiment; strig─ât. 2. figur─â de stil prin care autorul exprim─â, cu autorul unei exclama╚Ťii (1), un sentiment puternic. (< fr. exclamation, lat. exclamatio)
EXCLAM├ü╚ÜIE ~i f. Cuv├ónt, propozi╚Ťie sau fraz─â care exprim─â o stare afectiv─â puternic─â. /<fr. exclamation, lat. exclamatio, ~onis
exclama╚Ťi(un)e f. strig─ât de bucurie, de mirare, de surprindere: punct de exclama╚Ťie, semnul acesta !
*exclama╚Ťi├║ne f. (lat. exclam├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a exclama. Strig─ât de bucurie, durere ╚Ö. a. Ret. O figur─â pin care exclam─ş, ca: O timpuri! O moravuri! (V. retoric─â). Semn de exclama╚Ťiune, semnu grafic care arat─â strigarea, compus dintrÔÇÖun accent ╚Öi un punct (!). ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
EXCLAMAȚIE s. exclamare, strigăt, (rar) strigare. (~ de aprobare.)
EXCLAM├ü╚ÜIE s. f. (cf. fr. exclamation, lat. exclamatio): cuv├ónt, propozi╚Ťie sau fraz─â rostit─â cu o anumit─â modula╚Ťie a vocii, prin care se exteriorizeaz─â o emo╚Ťie, un sentiment.
exclama╚Ťie (fr. exclamation ÔÇ×manifestare brusc─â ╚Öi puternic─â a vociiÔÇŁ), figur─â care const─â dintr-un enun╚Ť, ├«n proz─â sau versuri, prin care se exprim─â un puternic sentiment de surpriz─â, de m├ónie, de bucurie etc. (I).

Exclama╚Ťiune dex online | sinonim

Exclama╚Ťiune definitie

Intrare: exclama╚Ťie
exclama╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
esclama╚Ťie
esclama╚Ťiune
exclama╚Ťiune
exlama╚Ťie