exciza vt [At: ABC SĂN. 96 / P: ex-ci~ / Pzi: ~zez / E: fr exciser] 1 A extirpa. 2 (Liv) A scobi (în lemn sau într-un alt material).

excizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: exciza] 1 Extirpare. 2 (Liv) Scobire (într-un lemn sau în alt material).

EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser.

EXCIZÁRE s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei. – V. exciza.

EXCIZÁ, excizez, vb. I. Tranz. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau în alt material). – Din fr. exciser.

EXCIZÁRE s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei. – V. exciza.

excizá (a ~) vb., ind. prez. 3 excizeáză

excizá vb., ind. prez. 1 sg. excizéz, 3 sg. și pl. excizeáză

excizáre s. f., g.-d. art. excizării

EXCIZÁ vb. v. extirpa.

EXCIZÁ vb. I. tr. A extirpa. ♦ A scobi (în lemn sau într-un alt material). [< fr. exciser, cf. lat. excidere].

EXCIZÁ vb. tr. a extirpa. ◊ a scobi (în lemn sau alt material). (< fr. exciser)

A EXCIZÁ ~éz tranz. 1) (tumori, organe sau părți ale unor organe bolnave) A înlătura printr-o intervenție chirurgicală; a scoate printr-o excizie; a extirpa. 2) (obiecte din lemn sau din alt material) A lăsa vid în interior, scoțând o parte din materiale; a evida; a scobi. /<fr. exciser

EXCIZA vb. (MED.) a extirpa, a scoate. (A ~ o porțiune dintr-un organ.)

excizáre, excizări s. f. Acțiunea de a exciza și rezultatul ei; extirpare; scobire (în lemn, în piatră sau în alt material). ♦ (Arhit.) Tehnică decorativă care constă din săparea câmpului în jurul motivului sau elementului care trebuie pus în evidență, folosită la lucrările de meplat și la executatea pisaniilor și a pietrelor de mormânt. – Din exciza.