excesiv definitie

18 definiții pentru excesiv

eccesív, ~ă a, av vz excesiv
escesif, ~ă a, av vz excesiv
escesiv, ~ă a, av vz excesiv
excesiv, ~ă [At: CALENDAR (1853), XXXVI/26 / V: (înv) esc~, (îvr) escesif, ecce~ / P: ex-ce~ / Pl: ~i, ~e / E: fr excessif] 1-2 av, a (Într-un mod) Care depășește măsura sau limita obișnuită Si: exagerat, extrem, nemăsurat. 3 a (Înv; îs) Climă ~ă sau climat ~ Climă cu variații mari de temperatură de la un anotimp la altul. 4 av (Ca determinare a unui adjectiv căruia îi dă valoare de superlativ) Din cale afară de... 5 (D. oameni) Care face sau este înclinat spre excese (5).
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat; abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif.
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care depășește limita normală; exagerat, abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Din cale-afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif.
EXCESÍV, -Ă, excesivi, -e, adj. Care întrece orice măsură; exagerat. Zîmbi, uimit totuși de sensibilitatea excesivă a actorului. CAMIL PETRESCU, N. 8. Realismul d-lui Jean Bart, prin observația calmă, prin lipsa de acumulare excesivă de detalii și mai cu seamă prin stil, are un caracter clasic. IBRĂILEANU, S. 90. Această excesivă preocupare de sine e eminamente egoistă. GHEREA, ST. CR. II 298. ◊ Climă excesivă = climă cu deosebiri mari de temperatură între iarnă și vară. ♦ (Adverbial, legat de un adj. sau adv. prin prep. «de» formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea... E mirată, așa cum se miră profanii, că filozofia se ocupă de lucruri care lor le par excesiv de simple. CAMIL PETRESCU, U. N. 79. Eu însumi, deși sînt o fire excesiv de șovăitoare, de data aceasta am conștiința pe deplin împăcată. REBREANU, P. S. 17.
excesív adj. m., pl. excesívi; f. excesívă, pl. excesíve
excesív adj. m., pl. excesívi; f. sg. excesívă, pl. excesíve
EXCESÍV adj., adv. 1. adj. v. exagerat. 2. adv. v. prea. 3. adj. abuziv, exagerat. (Un regim alimentar ~.) 4. adj. exagerat v. exorbitant. 5. adj. v. bolnăvicios. 6. adj. v. abuziv.
ESCESÍV, -Ă adj. v. excesiv.
EXCESÍV, -Ă adj. Care întrece marginile, măsura; nemăsurat, exagerat. ◊ Climă excesivă = climă cu variații mari de temperatură de la un anotimp la altul. // adv. Peste măsură de..., foarte. [Var. escesiv, -ă adj. / cf. fr. excessif].
EXCESÍV, -Ă adj. care întrece limita normală; exagerat; abuziv. ♦ climă ~ă = climă cu variații mari de temperatură de la un anotimp la altul. ◊ (adv.) peste măsură de..., foarte. (< fr. excessif)
EXCESÍV ~ă (~i, ~e) Care constituie un exces; care întrece măsura; abuziv. /<fr. excessif
excesiv a. care trece peste măsură: puteri excesive.
*excesív, -ă adj. (d. exces; fr. excessif). Care trece măsura: libertatea excesivă e vătămătoare. Adv. În mod excesiv: a ploŭat excesiv de mult.
EXCESIV adj., adv. 1. adj. exagerat, (livr.) hiperbolic. (O imagine ~.) 2. adv. cam, exagerat, prea. (Rochie ~ de scurtă.) 3. adj. abuziv, exagerat. (Un regim alimentar ~.) 4. adj. exagerat, exorbitant, mare, ridicat, scump, (livr.) inabordabil, (fig.) încărcat, piperat, sărat, umflat, usturător. (Prețuri ~.) 5. adj. bolnăvicios, exagerat. (De o sensibilitate ~.) 6. adj. abuziv, arbitrar, despotic, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (Măsuri ~.)
FEMEIE ÎMBRĂCATĂ RIDICOL ȘI / SAU FARDATĂ EXCESIV farmazoană, paparudă, pațachină, pupăză.

excesiv dex

Intrare: excesiv
excesiv adjectiv
escesiv
escesif
eccesiv