exces definitie

19 definiții pentru exces

eccés sn vz exces
esces sn vz exces
exces sn [At: CALENDARIU (1794), 26/24 / V: (înv) esc~, (îvr) exțes, ecc~ / P: ex-ces / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr excès] 1 Ceea ce depășește măsura sau limita obișnuită Si: exagerare, prisos. 2 (Îlav) Cu ~ Exagerat. 3 (Îlav) Fără ~ Moderat. 4 (Îlav) (Până) la ~ Depășind orice limită Si: excesiv. 5 Acțiune sau faptă care depășește măsura obișnuită sau permisă Si: abuz. 6 (Îs) ~ de zel Zel exagerat. 7 (Îe) ~ de putere Infracțiune a unui funcționar de stat care efectuează acte ce intră în atribuțiile altui organ de stat sau îngreunează exercitarea unor atribuții ale acestuia. 8 (Lpl) Acte de violență comise asupra uneia sau mai multor persoane. 9 (Urmat de determinări introduse prin pp „de”) Ceea ce depășește o cantitate dată Si: excedent, prisos, surplus. 10-11 (Îljv) În ~ (În mod) abundent.
exțes sn vz exces
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus.
EXCÉS, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (În unele state) Act de violență, săvârșit de unul dintre soți față de celălalt, de natură a constitui motiv de divorț. – Din fr. excès, lat. excessus.
EXCÉS, excese, s. n. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Surplus, exagerare; p. ext. lipsă de cumpătare, de măsură. Știam că adesea excesul de precizare duce la confuzii. CAMIL PETRESCU, U. N. 36 Viața lui Eminescu, adînc zdruncinată de un lung exces de muncă și suferinți, se scurge ca o agonie grea, penibilă, neînchipuit de dureroasă. VLAHUȚĂ, O. A. 237. Traducătorii cădeau dintr-un exces în altul. NEGRUZZI, S. I 340. ◊ Exces de zel = zel exagerat, care duce adesea la greșeli. ◊ Expr. A face exces de... = a întrece măsura cuvenită, a face abuz de... Face exces de băuturi alcoolice. ♦ (Mai ales la pl.) Abuz, violență. – Pl. și: (astăzi numai în terminologia tehnică) excesuri (Bălcescu, O. II 265, NEGRUZZI, S. I 217).
excés s. n., pl. excése
excés s. n., pl. excése
EXCÉS s. 1. abuz, exagerare. (~ la mâncare.) 2. v. abuz.
Exces ≠ lipsă
ESCÉS s.n. v. exces.
EXCÉS s.n. Diferență în plus dintre două cantități; surplus; (p. ext.) lipsă de măsură, necumpătare; exagerare. ◊ Exces de zel = zel exagerat. ♦ (la pl.) Abuzuri; violențe. [Pron. ecs-ces, pl. -se, -suri, var. esces s.n. / < fr. excès, cf. lat. excessus < excedere – a depăși].
EXCÉS s. n. 1. diferență în plus dintre două cantități; surplus. 2. lipsă de cumpătare, de măsură; abuz, exagerare. ◊ (pl.) abuzuri; violențe. (< fr. excès, lat. excessus)
EXCÉS ~e n. Lipsă de măsură; tot ce depășește limitele normale; abuz. ~ de viteză.Cu ~ fără măsură; exagerat. Fără ~ moderat. ~ de putere acțiune care depășește prevederile legii. /<fr. exces, lat. excessus
exces n. 1. ceeace covârșește marginile, ceeace trece peste măsură: evitați toate excesele; 2. dezordine, violență.
*excés n., pl. e (lat. ex-cessus, d. excédere, a excede. V. ex-ced, pro-ces). Ceĭa ce trece peste măsură, abuz. Jur. Exces de putere, abuz de putere, act care excede atribuțiunile legale ale unuĭ funcționar. Pl. Violențe, cruzimĭ: excesele însoțesc toate revoluțiunile. Neregularitate, dezordine, abuz în modu de a trăi: cine nu face excese e sănătos.
EXCES s. 1. abuz, exagerare. (~ la mîncare.) 2. abuz, samavolnicie, silnicie, (înv. și reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (Destituit pentru ~e.)
EXCÉS (< fr., lat.) s. n. 1. Exagerare, abuz; lipsă de cumpătare, de măsură. ♦ Surplus. În exces = prea mult. 2. (MAT.) E. sferic = diferența dintre suma unghiurilor unui triunghi sferic și 180 de grade sexagesimale. 3. (MAT.) Calcul prin e. = rotunjirea ultimei zecimale în calcule prin adaos (se ia cifra următoare dacă mai urmează zecimale la precizia dată).

exces dex

Intrare: exces
exces substantiv neutru
esces pl. escese
exțes
ecces