excepțional definitie

22 definiții pentru excepțional

eccepționál, ~ă a, av, sn vz excepțional
escepțional, ~ă a, av, sn vz excepțional
escepțiunal, ~ă a, av, sn vz excepțional
esepțional, ~ă a, av, sn vz excepțional
excepțional, ~ă [At: ASACHI, Î. 15/22 / V: (înv) esc~, (îvr) ecce~, escepțiunal, ese~, exțe~ / P: ex-cep~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exceptionnel] 1-4 av, a (Într-un mod) care constituie o excepție (3) sau care se bazează pe o excepție. 5-6 av, a (Într-un mod) care iese din comun Si: deosebit, excelent (1-2), extraordinar (5-6), minunat. 7 av (Urmat de pp „de”, conferă unui adjectiv valoare de superlativ) Foarte. 8 sn (Rar) Excepționalitate.
exțepțional, ~ă a, av, sn vz excepțional
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel.
EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel.
EXCEPȚIONÁl, -Ă, excepționali,-e, adj. 1. Care face excepție, care constituie o excepție de la regulile generale. 2. Foarte bun, excelent, remarcabil, puțin obișnuit, deosebit. Printre aceștia, o ființă cu totul excepțională se afla înzestrată cu toate darurile minții. BOGZA, C. O. 5. Acest om... îmi impunea din ce în ce mai mult, cu însușirile lui excepționale. GALACTION, O. I 100. Exercițiile vînătorești au darul de a dezvolta într-un chip cu totul excepțional imaginațiunea omenească. ODOBESCU, S. III 47. ♦ (Adverbial) Foarte, extraordinar. Articol excepțional de interesant.
excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále
excepționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. excepționáli; f. sg. excepționálă, pl. excepționále
EXCEPȚIONÁL adj., adv. 1. adj. v. extraordinar. 2. adj. v. perfect. 3. adj. v. neobișnuit. 4. adv. v. foarte. 5. adv. v. sfâșietor.
ESCEPȚIONÁL, -Ă adj. v. excepțional.
EXCEPȚIONÁL, -Ă adj. 1. Care este, care face, care constituie o excepție. ♦ Care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. [Pron. ecs-cep-ți-o-, var. escepțional, -ă adj. / cf. fr. exceptionnel].
EXCEPȚIONÁL, -Ă adj. 1. care este, face, constituie o excepție. ◊ care iese din comun; deosebit. 2. foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. (< fr. exceptionnel)
EXCEPȚIONÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de excepție; care constituie o excepție. Caz ~. 2) Care se impune prin calitățile sale; excelent; unic. Calitate ~ă. Frumusețe ~ă. [Sil. -ți-o-] /<fr. exceptionnel
EXCEPȚIONÁL2 adv. 1) Într-un mod care constituie o excepție; prin excepție. 2) (urmat de prepoziția de, precedând adjective sau adverbe) În măsură mare; extraordinar. ~ de bun. /<fr. exceptionnel
excepțional a. 1. relativ la o excepțiune: clauză excepțională; 2. care face o excepțiune, extraordinar: servicii excepționale.
*excepționál, -ă adj. (d. lat. excéptio, -ónis, excepțiune, cu sufixu -al, fr. -onnel). Care face excepțiune, extraordinar: favoare excepțională. Adv. În mod excepțional: un an excepțional de ploĭos.
EXCEPȚIONAL adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. adj. desăvîrșit, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrșit. (O ~ punere în scenă.) 3. adj. neobișnuit, (rar) rarisim. (Un lucru ~.) 4. adv. deosebit, extraordinar, extrem, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.) 5. adv. extraordinar, grozav, nemaipomenit, sfîșietor. (O melodie ~ de tristă.)
excepționál, -ă adj. (În asociere cu ◊ „plată”) Efectuat în valută forte, în dolari ◊ „Vând ultracentral garsonieră confort I. Plata excepțională.R.l. 19 X 91 p. 7; v. și 23 V 93 p. 7 (formal din fr. exceptionnel; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)
tragerea excepțională din decembrie expr. (glum.) Revoluția română din decembrie 1989.

excepțional dex

Intrare: excepțional
excepțional adjectiv
  • silabisire: -ți-o-
escepțional
escepțiunal
esepțional
eccepțional
exțepțional