Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

32 defini╚Ťii pentru excelen╚Ť─â

ec╚Ťel├ęn╚Ťie sf vz excelen╚Ť─â
escelencie sf vz excelen╚Ť─â
escelen╚Ť─â sf vz excelen╚Ť─â
escelen╚Ťie sf vz excelen╚Ť─â
escelin╚Ť─â sf vz excelen╚Ť─â
eselen╚Ť─â sf vz excelen╚Ť─â
eselen╚Ťie sf vz excelen╚Ť─â
eselin╚Ť─â sf vz excelen╚Ť─â
excelen╚Ť─â sf [At: (sf├ór╚Öitul sec. XVIII) LET. III, 257/4 / V: (├«nv) ~╚Ťie, ex╚Ťelen╚Ťie, exe~, exelen╚Ťie, esc~, escelen╚Ťie, escelin~, (├«vr) ex╚Ťelean╚Ťie, exelensie, escelencie, esel~, eselen╚Ťie, eselin╚Ť─â, ec╚Ťelen╚Ťie, celen╚Ťie / P: ex-ce~ / Pl: ~╚Ťe / E: fr excellence, lat excellentia] 1 (Adesea urmat de un adjectiv posesiv) Termen de reveren╚Ť─â folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o persoan─â cu rang ├«nalt Si: ├«n─âl╚Ťime. 2 Titlu acordat ambasadorilor sau marilor demnitari de stat. 3 ├Änalt grad de superioritate. 4 (├Älav) Prin ~ ├Än cel mai ├«nalt grad Si: eminamente.
excelen╚Ťie sf vz excelen╚Ť─â
exelensie sf vz excelen╚Ť─â
exelen╚Ť─â sf vz excelen╚Ť─â
exelen╚Ťie sf vz excelen╚Ť─â
ex╚Ťelean╚Ťie sf vz excelen╚Ť─â
ex╚Ťelen╚Ťie sf vz excelen╚Ť─â
EXCEL├ëN╚Ü─é s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (├«n unele ╚Ť─âri) marilor demnitari de stat. 2. (├Än loc.) Prin excelen╚Ť─â = ├«n cel mai ├«nalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. ÔÇô Din fr. excellence, lat. excellentia.
EXCEL├ëN╚Ü─é, excelen╚Ťe, s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (├«n unele ╚Ť─âri) marilor demnitari de stat. 2. (├Än loc.) Prin excelen╚Ť─â = ├«n cel mai ├«nalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. ÔÇô Din fr. excellence, lat. excellentia.
EXCEL├ëN╚Ü─é, excelen╚Ťe, s. f. 1. (De obicei ├«nso╚Ťit de ┬źvoastr─â┬╗, ┬źsa┬╗) Titlu acordat mini╚Ötrilor ╚Öi ambasadorilor ├«n statele burgheze. 2. (Mai ales ├«n loc. adj. ╚Öi adv.) Prin excelen╚Ť─â = ├«n cel mai ├«nalt grad, mai ales.
!Excel├ęn╚Ťa Sa loc. pr., g.-d. Excel├ęn╚Ťei S├íle; pl. Excel├ęn╚Ťele Lor
!Excel├ęn╚Ťa Vo├ístr─â loc. pr., g.-d. Excel├ęn╚Ťei Vo├ístre
Excel├ęn╚Ť─â (termen de adresare) s. f.
excel├ęn╚Ť─â (perfec╚Ťiune) s. f., g.-d. art. excel├ęn╚Ťei
*Excel├ęn╚Ťele Vo├ístre loc. pr.
Excel├ęn╚Ťa sa (vo├ístr─â) s. f. art. + adj., g.-d. Excel├ęn╚Ťei s├íle (vo├ístre)
excel├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. excel├ęn╚Ťei; pl. excel├ęn╚Ťe
Excel├ęn╚Ť─â (termen de adresare) s. f.
Excel├ęn╚Ťele lor s. f. art. pl. + pr.
EXCEL├ëN╚Ü─é s.f. 1. Titlu onorific care se d─â ├«n unele ╚Ť─âri mini╚Ötrilor, ambasadorilor ╚Öi (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) ├Änalt grad de perfec╚Ťiune; calitatea de a fi excelent. ÔŚŐ Prin excelen╚Ť─â = ├«n mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia].
EXCEL├ëN╚Ü─é s. f. 1. titlu care se d─â ├«n unele ╚Ť─âri demnitarilor (╚Öefi de state, ambasadori, mini╚Ötri) ╚Öi (la catolici) episcopilor. 2. ├«nalt grad de perfec╚Ťiune; calitatea de a fi excelent. ÔÖŽ prin ~ = ├«n mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia)
EXCEL├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Caracter excelent; calitate foarte bun─â. 2) (├«n ╚Ť─ârile apusene) Titlu onorific, folosit ╚Öi ca termen de reveren╚Ť─â, acordat ambasadorilor, mini╚Ötrilor ╚Öi demnitarilor biserice╚Öti. ÔŚŐ Prin ~ ├«n mod foarte reprezentativ; ├«n cel mai ├«nalt grad; eminamente. [G.-D. excelen╚Ťei] /<fr. excellence, lat. excellentia
excelen╚Ť─â f. 1. grad ├«nalt de perfec╚Ťiune; 2. titlu de onoare dat ambasadorilor; prin excelen╚Ť─â, ├«n gradul cel mai ├«nalt.
*excel├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. ex-cellentia). Distinc╚Ťiune, eminen╚Ť─â: excelen╚Ťa gustulu─ş. Titlu de onoare dat mini╚Ötrilor, mini╚Ötrilor plenipoten╚Ťiar─ş ╚Öi ambasadorilor. Pin excelen╚Ť─â, cu distinc╚Ťiune: un om pin excelen╚Ť─â bun.

Excelen╚Ť─â dex online | sinonim

Excelen╚Ť─â definitie

Intrare: excelen╚Ť─â
excelen╚Ť─â substantiv feminin
ex╚Ťelean╚Ťie
escelen╚Ťie
eselen╚Ťie
eselen╚Ť─â
escelencie
eselin╚Ť─â
escelin╚Ť─â
escelen╚Ť─â
ec╚Ťelen╚Ťie
excelen╚Ťie
exelensie
exelen╚Ť─â
exelen╚Ťie
ex╚Ťelen╚Ťie