excela definitie

12 definiții pentru excela

escela v vz excela
excela vi [At: HELIADE, O. II, 174 / V: (înv) esc~ / P: ex-ce~ / Pzi: ~lez; Cj 3 să ~leze, (înv) să excele / E: fr exceller, lat excellere] A se remarca în mod deosebit (într-un domeniu).
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere.
EXCELÁ, excelez, vb. I. Intranz. A se deosebi, a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). – Din fr. exceller, lat. excellere.
EXCELÁ, excelez, vb. 1. Intranz. A fi neîntrecut, a se deosebi, a se distinge (într-un anumit domeniu). Folosind limba cronicilor și a poporului, el [Bălcescu] a excelat în narațiunea istorică și in disertația oratorică. L. ROM. 1953, nr. 1, 44. Poeziile lirice sînt toate elegii, gen în care Bolintineanu – după unii critici – a excelat. DEMETRESCU, O. 161.
excelá (a ~) vb., ind. prez. 3 exceleáză
excelá vb., ind. prez. 1 sg. exceléz, 3 sg. și pl. exceleáză
EXCELÁ vb. I. intr. A fi superior, a fi mai presus (într-un domeniu), a se distinge. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. exceller, lat. excellere].
EXCELÁ vb. intr. a se remarca, a se distinge în mod deosebit (într-un domeniu). (< fr. exceller, lat. excellere)
A EXCELÁ ~éz intranz. A se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a se impune; a bria; a se ilustra; a se evidenția; a se afirma. /<fr. exceller, lat. excellere
excelà v. a fi superior în felul său.
*exceléz v. intr. (fr. exceller, d. lat. ex-céllere). Îs superior, îĭ întrec pe alțiĭ: a excela în virtute.

excela dex

Intrare: excela
excela verb grupa I conjugarea a II-a
escela