excedent definitie

18 definiții pentru excedent

escedant, ~ă sn, a vz excedent
escedent, ~ă sn, a vz excedent
escedint sn vz excedent
escedinte sn vz excedent
excedent, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~, escedant[1], sn,a, escedint (pl: escedinturi) sn, escedinte[2]sn / P: ex-ce~ / Pl: ~e / E: fr excédent, lat excedens, -tis] 1-2 sn, a (Cantitate, valoare, număr) care depășește o anumită limită. 3-4 sn, a (Cantitate) care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților Si: prisos, surplus. 5 sn (Îoc deficit) Valoare cu care încasările, veniturile sau resursele depășesc plățile sau cheltuielile. 6 (Îs) ~ bugetar Valoare cu care veniturile bugetului depășesc cheltuielile. 7 sn (Îs) ~ natural Număr relativ cu care crește, într-o perioadă de timp determinată, populația de pe un teritoriu Si: spor.
EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ (Ec.) Diferență pozitivă dintre un venit, pe de o parte, și o plată sau cheltuială, pe de altă parte, înscrise într-o balanță ori într-un buget. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis.
EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate care depășește o anumită limită, care rămâne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus, prisos. ♦ Sumă, cantitate, valoare cu care încasările, veniturile sau resursele depășesc plățile, nevoile, cheltuielile sau consumul. – Din fr. excédent, lat. excedens, -ntis.
EXCEDÉNT, excedente, s. n. Cantitate în plus, care trece peste..., care depășește, care rămîne după satisfacerea tuturor necesităților; surplus. ♦ (Fin.) Plusul veniturilor față de cheltuieli.
excedént s. n., pl. excedénte
excedént ș. n., pl. excedénte
EXCEDÉNT s. v. surplus.
Excedent ≠ insuficient
EXCEDÉNT s.n. Prisos, ceea ce rămâne după acoperirea tuturor nevoilor; surplus. ♦ (Fin.) Plusul veniturilor în raport cu cheltuielile. [Pron. ecs-ce-, pl. -te, -turi. / < fr. excédent, cf. lat. excedens].
EXCEDÉNT s. n. 1. prisos, ceea ce rămâne după acoperirea tuturor nevoilor; surplus. 2. (fin.) plus de venituri în raport cu cheltuielile. (< fr. excédent, lat. excedens)
EXCEDÉNT ~e n. 1) Cantitate care depășește necesarul; prisos; surplus. 2) Sumă cu care încasările depășesc cheltuielile. /<fr. excédent, lat. excedens, ~ntis
excedent n. sumă ce excede, ce este în plus.
*excedént, -ă adj. (lat. excédens, -éntis). Care excede. S. n. Număru, cantitatea care excede, prisosu: un excedent de banĭ. V. deficit.
EXCEDENT s. plus, prisos, prisosință, surplus, (reg.) radăș, (înv.) prisoseală, prisosire, prisosit, prisositură, rămas. (Un ~ de produse.)

excedent dex

Intrare: excedent
excedent substantiv neutru
escedint
escedinte
escedent
escedant
excedent