excavațiune definitie

19 definiții pentru excavațiune

escavație sf vz excavație
escavațiune sf vz excavațiune
excavație sf [At: MARIN, PR. I, 159/25 / V: ~iune, (înv) esc~, escavațiune / P: ex-ca~ / Pl: ~ii / E: fr excavation, lat excavatio, -onis] 1 Excavare (1). 2-3 Cavitate la suprafața pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor fundații, canale etc. Si: adâncitură, săpătură. 4 (Lpl) Material rezultat din excavare (1). 5 (Med) Cavitate într-un organ. 6 (Med) Excavație (5) anormală, formată pe locul unei leziuni degenerative.
excavațiune sf vz excavație
EXCAVÁȚIE, excavații, s. f. 1. Groapă, cavitate în suprafața Pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor construcții (fundații, terasamente, canale, tuneluri etc.) ♦ Săpătură. 2. (Med.) Cavitate patologică formată într-un organ. [Var.: excavațiúne s. f.] – Din fr. excavation.
EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație.
EXCAVÁȚIE, excavații, s. f. 1. Groapă, cavitate în suprafața pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor construcții (fundații, terasamente, canale, tuneluri etc.) ♦ Săpătură. 2. (Med.) Cavitate patologică formată într-un organ. [Var.: excavațiúne s. f.] – Din fr. excavation.
EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație.
EXCAVÁȚIE, excavații, s. f. (Tehn.) Groapă, cavitate la suprafața pămîntului sau în adîncime, creată în urma unui fenomen natural sau făcută (mai ales cu ajutorul unui excavator) pentru diferite scopuri tehnice. ♦ (Arheol.; rar) Săpătură. (Atestat în forma excavațiune) Fusesem să asist la-excavațiunile ce făcea învățatul archeolog... la mausoleul Artemisei. GHICA, S. 422. – Variantă: (învechit) excavațiúne (pronunțat -ți-u-) s. f.
EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație.
excaváție (-ți-e) s. f., art. excaváția (-ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (-ți-i-)
excaváție s. f. (sil. -ți-e), art. excaváția (sil. -ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (sil. -ți-i-)
EXCAVÁȚIE s. săpătură. (O ~ pentru fundația unui bloc.)
EXCAVÁȚIE s.f. 1. Cavitate la suprafața sau în adâncul pământului formată natural sau făcută în vederea unor obiective tehnice. ♦ Săpătură. 2. (Med.) Adâncitură anormală a unui organ. [Pron. ecs-ca-va-ți-e, gen. -iei. / cf. fr. excavation, rus. ekskavațiia].
EXCAVÁȚIE s. f. 1. cavitate la suprafața sau în adâncul pământului, în vederea unor obiective tehnice; rezultatul excavării. 2. (med.) adâncitură anormală a unui organ. (< fr. excavation, rus. ekskavațiia)
EXCAVÁȚIE ~i f. Groapă în scoarța pământului creată de un fenomen natural sau făcută de om în diferite scopuri. [G.-D. excavației] /<fr. excavation, lat. excavatio, ~onis
excavați(un)e f. 1. săpătură adâncă; 2. gaură în pământ sau în piatră.
*excavațiúne f. (lat. excavátio, -ónis). Acțiunea de a scobi pămîntu. Rezultatu acesteĭ scobirĭ: cavernele-s excavațiunĭ naturale. – Și -áție.
EXCAVAȚIE s. săpătură. (O ~ pentru fundația unui bloc.)

excavațiune dex

Intrare: excavație
excavație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
excavațiune
escavație
escavațiune