EXASPERÁRE s. f. Acțiunea de a exaspera; enervare, iritare puternică. ◊ Loc. adv. Pînă la exasperare = pînă la ultima limită; la culme. Afișe imense, cu chipul lui mărit pînă la exasperare, acopereau zidurile marilor metropole. SAHIA, N. 66.