Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru exasperare

exaspera [At: COSTINESCU / P: egza~ / Pzi: ~rez / E: fr exasp├ęrer] 1-2 vtr A (se) enerva (5). 3-4 vtr A (se) irita peste m─âsur─â. 5 vt A s├óc├ói. 6-7 vtr A (se) intensifica.
exasperare sf [At: COSTINESCU / P: egza~ / Pl: ~r─âri / E: exaspera] 1 Stare de enervare Si: (rar) exasperat1 (1), exaspera╚Ťie (1). 2 Stare de iritare maxim─â Si: (rar) exasperat1 (2), exaspera╚Ťie (2). 3 (├Älav) (P├ón─â) la ~ P├ón─â la limit─â. 4 (├Äal) La culme. 5 S├óc├óire. 6 Intensificare.
EXASPER├ü, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste m─âsur─â; a scoate din s─ârite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] ÔÇô Din fr. exasp├ęrer, lat. exasperare.
EXASPER├üRE, exasper─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exaspera ╚Öi rezultatul ei. ÔŚŐ Loc. adv. P├ón─â la exasperare = p├ón─â la ultima limit─â. [Pr.: eg-zas-] ÔÇô V. exaspera.
EXASPER├ü, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste m─âsur─â; a scoate din s─ârite, a agasa. [Pr.: eg-zas-] ÔÇô Din fr. exasp├ęrer, lat. exasperare.
EXASPER├üRE, exasper─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exaspera ╚Öi rezultatul ei. ÔŚŐ Loc. adv. P├ón─â la exasperare = p├ón─â la ultima limit─â. [Pr.: eg-zas-] ÔÇô V. exaspera.
EXASPER├ü, exasperez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A irita, a enerva peste m─âsur─â; a scoate din r─âbd─âri, din fire, din s─ârite. Ce ai, Bologa? izbucni ├«n sf├«r╚Öit Varga, jicnit. M-ai exasperat cu mu╚Ťenia! REBREANU, P. S. 11. ÔŚŐ (Cu privire la r─âbdare, nervi etc.) Fiecare mi╚Öcare ├«i pare ├«nadins ├«ndreptat─â ├«mpotriva ei, ca s─â-i exaspereze r─âbdarea. C. PETRESCU, C. V. 262.
EXASPER├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a exaspera; enervare, iritare puternic─â. ÔŚŐ Loc. adv. P├«n─â la exasperare = p├«n─â la ultima limit─â; la culme. Afi╚Öe imense, cu chipul lui m─ârit p├«n─â la exasperare, acopereau zidurile marilor metropole. SAHIA, N. 66.
exasperá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaspereáză
exasperáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exasperắrii; pl. exasperắri
exasper├í vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exasper├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. exaspere├íz─â
exasperáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exasperării; pl. exasperări
EXASPERÁ vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)
EXASPERÁRE s. desperare. (Stare de ~.)
EXASPER├ü vb. I. tr. A enerva tare, a aduce la desperare, a scoate din s─ârite. [Pron. eg-zas-. / < fr. exasp├ęrer, cf. lat. exasperare].
EXASPER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a exaspera ╚Öi rezultatul ei; desperare. [< exaspera].
EXASPER├ü vb. tr. a enerva, a irita peste m─âsur─â; a scoate din s─ârite. (< fr. exasp├ęrer, lat. exasperare)
A EXASPER├ü ~├ęz tranz. A enerva peste m─âsur─â; a scoate din s─ârite. [Sil. ex-as-pe-ra] /<fr. exasp├ęrer, lat. exasperare
exasperà v. a irita peste măsură.
*exasper├ęz v. intr. (fr. exasp├ęrer, d. lat. ex-├íspero, -├íre, d. asper, aspru). Sup─âr grozav. V. refl. M─â sup─âr ╚Öi perd r─âbdarea de tot. ÔÇô ╚śi egz- (dup─â fr.).
EXASPERA vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)
EXASPERARE s. desperare. (Stare de ~.)

Exasperare dex online | sinonim

Exasperare definitie

Intrare: exaspera
exaspera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: exasperare
exasperare substantiv feminin