exametru definitie

17 definiții pentru exametru

exametru sm vz hexametru
EXAMÉTRU s. m. v. hexametru.
HEXAMÉTRU, hexametri, s. m. (În versificația latină și elenă) Vers dactilic de șase picioare, în care dactilul ocupă locul al cincilea, folosit în compoziții epice, în special în epopei, legende eroice, satire și scrisori. [Var.: examétru s. m.] – Din fr. hexamètre, lat. hexameter.
EXAMÉTRU, exametri, s. m. V. hexametru.
HEXAMÉTRU, hexametri, s. m. (În versificația latină și elenă) Vers dactilic de șase picioare, în care dactilul ocupă locul al cincilea, folosit în compoziții epice, în special în epopei, legende eroice, satire și scrisori. [Var.: examétru s. m.] – Din fr. hexamètre, lat. hexameter.
EXAMÉTRU s. m. v. hexametru.
HEXAMÉTRU, hexametri, s. m. (În versificația latină și elină; și în forma exametru) Vers dactilic de șase picioare, folosit în compozițiile epice, în special în epopei. [Horațiu] îndreaptă și alungă ceea ce era prea aspru și prea gloduros în limba și exametrul părintelui satirei. ODOBESCU, S. I 48. ◊ (Adjectival) Se servi cu versul exametru și întrebuință, în două-trei cărți ale sale, forma dialogului. ODOBESCU, S. I 51. – Variantă: examétru s. m.
hexamétru (-me-tru) s. m., art. hexamétrul; pl. hexamétri, art. hexamétrii
hexamétru s. m. (sil. -tru), art. hexamétrul; pl. hexamétri, art. hexamétrii
EXAMÉTRU s.m. v. hexametru.
HEXAMÉTRU s.m. Vers dactilic de șase picioare, folosit în poezia epică. [Var. exametru s.m. / < fr. hexamètre, cf. lat. hexameter < gr. hex – șase, metron – măsură].
HEXAMÉTRU s. m. vers antic, specific genului epic, din șase picioare dactilice sau spondaice. (< fr. hexamètre, lat. hexameter)
HEXAMÉTRU ~i m. (în versificația antică) Vers compus din șase picioare (al cincilea fiind un dactil). [Sil. -me-tru] /<fr. hexametre
hexametru m. vers greco-latin compus din șase picioare sau măsuri.
*examétru n., pl. e (vgr. ῾exámetros, d. ῾ex, șase, și métron, măsură). Un fel de vers grec și latin compus din șase picĭoare saŭ măsurĭ. – Și m.
hexametru (< gr. τò ἐξάμετρον, de la adj. ἐξάμετρος [sc. τόνος], din ἔξ, „șase” + μέτρον, „măsură”), vers specific genului epic, cultivat de Homer, Hesiod ș.a., introdus în limba latină de Ennius și preluat de Lucrețiu, Virgil, Horațiu ș.a. E format din 6 picioare (1) dactilice sau spondaice și se prezintă sub două aspecte: h. dactilic (cel mai frecvent): -UU/-UU/-UU/-UU/-UU/U și h. spondaic: -UU/-UU/-UU/-UU/--/-U. Sin.: eroic (ἠροïϰός), adică hexametru dactilic catalectic.
HEXA- (EXA-) „șase, de șase ori”. ◊ gr. hexa „șase” > fr. hexa-, germ. id., engl. id. > rom. hexa- și exa-. □ ~ciclic (v. -ciclic), adj., cu șase verticile florale; ~dactil (v. -dactil), adj., care are șase degete; ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu șase fețe; ~fil (v. -fil2), adj., care are șase frunze sau foliole; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre hibrizi) provenit din șase linii de descendență; ~genic (v. -genic), adj., (despre un poliploid) care are șase alele pe șase loci diferiți; ~gin (v. -gin), adj., cu șase pistile; sin. hexaginic; ~gon (exagon) (v. -gon2), s. n., poligon cu șase laturi și cu șase unghiuri; ~gramă (v. -gramă), s. f., reunire a șase litere; ~mer (v. -mer), adj., (despre verticile florale) care prezintă șase diviziuni sau părți; ~metru (exametru) (v. -metru1), s. m., vers dactilic antic, format din șase picioare folosit în poezia epică; ~petal (v. -petal), adj., care are șase petale; ~pod (v. -pod), adj., s. n. pl., 1. adj., (Despre animale) Care are șase picioare. 2. s. n. pl., Clasă de insecte cu șase picioare; ~pter (v. -pter), adj., (despre insecte) cu șase aripi; ~silab (v. -silab), adj., s. n., (vers) format din șase silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., cu șase semințe; ~stil (v. -stil), s. n., edificiu cu șase coloane situate în față; ~valent (v. -valent), adj., (despre radicali sau elemente) care are valența șase.

exametru dex

Intrare: hexametru
exametru
hexametru substantiv masculin
  • silabisire: -tru