exaltat definitie

28 definiții pentru exaltat

esalta v vz exalta
exalta [At: NEGULICI / V: (înv) esa~ / P: egz~ / Pzi: ~alt și ~tez / E: fr exalter, lat exaltare] 1 vt A lăuda. 2 vt A slăvi. 3 vt A glorifica. 4 vt A face să devină mai puternic. 5 vt A intensifica. 6-7 vtr A (se) entuziasma (1-2). 8-9 vtr A (se) înflăcăra.
exaltat2, ~ă [At: NEGULICI / P: egz~ / V: (înv) esa~, (pop) zăl~, (reg) dezăl~, dezărtat, izăl~, izel~, izul~ / Pl: ~ați, ~e / E: exalta] 1 a Lăudat2. 2 a Slăvit2. 3 a Glorificat2. 4 a Făcut să devină mai puternic. 5 a Intensificat2. 6-7 smf, a (Individ) entuziasmat (1). 8-9 smf, a (Individ) care s-a înflăcărat sau a fost făcut să se înflăcăreze. 10-11 smf, a (Individ) care este cuprins de exaltare (8). 12-13 smf, a (Individ) predispus spre exaltare (8). 14 a Care rezultă dintr-o stare de exaltare (8). 15 a Care exprimă sau trădează exaltare (8). 16 a (Rar) Exaltant. 17-18 smf, a (Pfm; îf dezăl~, dezer~, izăl~, izel~, izul~, zăl~; șîs zăl~ din minți) (Om) smintit2. 19 a (Rar; îf esa~) Înălțat2.
exaltat1 sn [At: MDA ms / V: (înv) esa~ / P: egz~ / Pl: ~uri / E: exalta] 1 Lăudare 2 Slăvire. 3 Glorificare. 4 Exaltare (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare (1). 7 Înflăcărare.
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.
EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. 1. Entuziasmat, înflăcărat, aprins peste măsură, până la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieșit din minți, surescitat. [Pr.: -eg-zal-] – V. exalta.
EXALTÁ, exált, vb. I. Tranz. 1. A aduce (pe cineva) într-o stare de exaltare, a entuziasma, a înflăcăra peste măsură. Răsunetul limbii romîne îi exaltă pe toți. CĂLINESCU, E. 141. 2. (Rar) A lăuda peste măsură, a ridica în slavă, a proslăvi. A exalta meritele cuiva.
EXALTÁT, -Ă, exaltați, -te, adj. Care se află în stare de exaltare, de excitație, de entuziasm dus pînă la paroxism; înflăcărat, aprins peste măsură. Tinereța exaltată îl îndeamnă la risipă și plăceri ușoare. SADOVEANU, E. 200. Să fiu un an măcar frumoasă, urmă ea exaltată. CAMIL PETRESCU, O. I 256. Văd toate-acele tipuri de grecești mitologii, Pe cari le-a creat avîntul exaltatei fantazii. COȘBUC, P. II 139. Susceptibil de a se entuziasma îndată; exaltat pînă nu a ține seamă de mica distanță dintre sublim și ridicol. BOLINTINEANU, O. 419. ◊ (Substantivat) Tot ce vorbea era lămurit, întregit prin zvîrlirea brațelor, in. sus, în jos, la dreapta, la stînga. Avea în el ceva de exaltat. CAMIL PETRESCU, O. I 329. Era cu noi pe vasul ce cobora aci Un exaltat... El ne cînta zi-noapte, un marș de libertate. BOLINTINEANU, O. 158. ♦ (Familiar) Ieșit din minți, țicnit.
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltá vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 sg. și pl. exáltă
exaltá vb., ind. prez. pers. 1 exalt (exaltez)
EXALTÁ vb. v. cinsti, cânta, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.
EXALTÁT adj. v. surescitat. (Un om ~.)
EXALTÁ vb. I. 1. tr., intr. A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. 2. tr. (Rar) A lăuda, a ridica în slăvi. [Pron. eg-zal-, p.i. exált, 3,6 -tă. / < fr. exalter].
EXALTÁT, -Ă adj. Aprins, înflăcărat peste măsură. ♦ (Fam.) Smintit, țicnit. [< exalta].
EXALTÁ vb. I. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. II. tr. a slăvi, a glorifica. (< fr. exalter)
EXALTÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, înflăcărat, peste măsură. II. adj. (fam.) ieșit din minți; surescitat. (< exalta)
A EXALTÁ exált tranz. 1) A face să se exalte; a entuziasma; a antrena; a electriza; a însufleți; a înflăcăra; a anima. 2) A trata cu exaltație; a ridica în slăvi; a glorifica; a elogia; a slăvi; a cânta. /<fr. exalter, lat. exaltare
A SE EXALTÁ mă exált intranz. A se ridica deasupra unei stări de spirit ordinare; a căpăta tot mai mult suflet, elan; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se entuziasma; a se antrena; a se electriza. /<fr. exalter, lat. exaltare
exaltà v. 1. a ridica în slava cerului, a lăuda mult; 2. a entuziasma, a încălzi peste măsură: a exalta imaginația.
exaltat a. 1. entuziast; 2. apucat de delir: imaginație exaltată.
*exált și éz, a v. tr. (lat. ex-altare, a înălța, a lăuda, d. altus, înalt). Laud grozav. Fig. Aprind, turbur: unele lecturĭ exaltă imaginațiunea. V. refl. Fam. Înebunesc. – Ob. egz- (după fr.).
*exaltát, -ă adj. Fig. Cu mintea aprinsă, zăpăcit: om, cap exaltat. Fam. Nebun. – Ob. egz- (după fr.).
exalta vb. v. CINSTI. CÎNTA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA.
EXALTAT adj. surescitat. (Un om ~.)
izaltat În BPh., V, p. 175, am semnalat pe săltat „nebun”, întîlnit în comuna Reviga (Ialomița) și atestat în culegeri de cuvinte din Teleorman și Oltenia. L-am explicat atunci prin exaltat, încrucișat cu săltat, tinînd seamă că la Vîrcol apare forma izaltat. Găsesc acum, tot din Oltenia, izăltat (Lex. reg. I, p. 41), iar la Udrescu, izaltat (cu varianta zăltat). Faptul că i- apare în mai multe locuri și mai ales că în Argeș se pronunță cuvîntul cu a neaccentuat aduce, mi se pare, dovada că avem de-a face cu exaltat. După cît pot vedea, săltat nici nu e atestat cu sensul de „nebun”.

exaltat dex

Intrare: exalta (1 exalt)
exalta 1 exalt verb grupa I conjugarea I
esalta
Intrare: exalta (1 exaltez)
exalta 1 exaltez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: exaltat
exaltat adjectiv