EXALTÁ, exált, vb. I. Tranz. 1. A aduce (pe cineva) într-o stare de exaltare, a entuziasma, a înflăcăra peste măsură. Răsunetul limbii romîne îi exaltă pe toți. CĂLINESCU, E. 141. 2. (Rar) A lăuda peste măsură, a ridica în slavă, a proslăvi. A exalta meritele cuiva.