Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru exaltare

esalta v vz exalta
esaltare sf vz exaltare
exalta [At: NEGULICI / V: (înv) esa~ / P: egz~ / Pzi: ~alt și ~tez / E: fr exalter, lat exaltare] 1 vt A lăuda. 2 vt A slăvi. 3 vt A glorifica. 4 vt A face să devină mai puternic. 5 vt A intensifica. 6-7 vtr A (se) entuziasma (1-2). 8-9 vtr A (se) înflăcăra.
exaltare sf [At: NEGULICI / P: egz~ / V: (├«nv) esa~ / Pl: ~t─âri / E: exalta] 1 L─âudare. 2 Sl─âvire. 3 Glorificare. 4 ├Änt─ârire Si: exaltat1 (4), exalta╚Ťie (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare. 7 Extaz (1). 8 Stare de puternic─â excita╚Ťie a spiritului provocat─â de un agent fizic, chimic sau de o impresie vie ori de un sentiment puternic Si: entuziasm (1), exalta╚Ťie (8). 9 Opera╚Ťie de purificare a s─ârurilor, metalelor etc. prin ├«ndep─ârtarea elementelor str─âine Si: exalta╚Ťie (9). 10 (Fig) ├Änfl─âc─ârare. 11 (├Änv; ├«s) ~a crucii ├Ä├«n─âl╚Ťare a crucii. 12 (├Änv) ├Än─âl╚Ťare pe tronul pontifical Si: (├«nv) exalta╚Ťie (12). 13 (Mat; ├«nv) Ridicare a unei cantit─â╚Ťi la una dintre puterile sale Si: (├«nv) exalta╚Ťie (13). 14 (├Änv) Exces de activitate a unui organ Si: (├«nv) exalta╚Ťie (14).
EXALT├ü, ex├ílt, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nfl─âc─âra peste m─âsur─â; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A sl─âvi, a prosl─âvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] ÔÇô Din fr. exalter, lat. exaltare.
EXALT├üRE, exalt─âri, s. f. 1. Entuziasm, ├«nc├óntare, ├«nfl─âc─ârare, duse la paroxism. 2. (Rar) Sl─âvire, prosl─âvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] ÔÇô V. exalta.
EXALT├ü, ex├ílt, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nfl─âc─âra peste m─âsur─â; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A sl─âvi, a prosl─âvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] ÔÇô Din fr. exalter, lat. exaltare.
EXALT├üRE, exalt─âri, s. f. 1. Entuziasm, ├«nc├óntare, ├«nfl─âc─ârare, duse la paroxism. 2. (Rar) Sl─âvire, prosl─âvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] ÔÇô V. exalta.
EXALT├ü, ex├ílt, vb. I. Tranz. 1. A aduce (pe cineva) ├«ntr-o stare de exaltare, a entuziasma, a ├«nfl─âc─âra peste m─âsur─â. R─âsunetul limbii rom├«ne ├«i exalt─â pe to╚Ťi. C─éLINESCU, E. 141. 2. (Rar) A l─âuda peste m─âsur─â, a ridica ├«n slav─â, a prosl─âvi. A exalta meritele cuiva.
EXALT├üRE, exalt─âri, s. f. 1. Entuziasm, ├«nc├«ntare, ├«nfl─âc─ârare duse la paroxism. Avocatul... c─âut─â s─â le documenteze c─â toat─â ┬źminunea┬╗ e numai rezultatul exalt─ârii religioase a copilului. REBREANU, P. S. 34. Deodat-a lui c├«ntare Vibreaz─â lung de o stranie-exaltare. ALECSANDRI, P. III 266. 2. (Rar) Sl─âvire, prosl─âvire, glorificare.
exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă
exaltáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exaltắrii; pl. exaltắri
exaltá vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 sg. și pl. exáltă
exaltáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exaltării; pl. exaltări
exaltá vb., ind. prez. pers. 1 exalt (exaltez)
EXALTÁ vb. v. cinsti, cânta, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.
EXALTÁRE s. v. elogiere, glorificare, laudă, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire.
EXALTÁ vb. I. 1. tr., intr. A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. 2. tr. (Rar) A lăuda, a ridica în slăvi. [Pron. eg-zal-, p.i. exált, 3,6 -tă. / < fr. exalter].
EXALT├üRE s.f. 1. ├Änfl─âc─ârare, entuziasm; ├«nc├óntare; exalta╚Ťie. 2. (Rar) Sl─âvire, l─âudare, glorificare. [< exalta].
EXALTÁ vb. I. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. II. tr. a slăvi, a glorifica. (< fr. exalter)
A EXALT├ü ex├ílt tranz. 1) A face s─â se exalte; a entuziasma; a antrena; a electriza; a ├«nsufle╚Ťi; a ├«nfl─âc─âra; a anima. 2) A trata cu exalta╚Ťie; a ridica ├«n sl─âvi; a glorifica; a elogia; a sl─âvi; a c├ónta. /<fr. exalter, lat. exaltare
A SE EXALT├ü m─â ex├ílt intranz. A se ridica deasupra unei st─âri de spirit ordinare; a c─âp─âta tot mai mult suflet, elan; a se ├«nsufle╚Ťi; a se ├«nfl─âc─âra; a se anima; a se entuziasma; a se antrena; a se electriza. /<fr. exalter, lat. exaltare
exalt├á v. 1. a ridica ├«n slava cerului, a l─âuda mult; 2. a entuziasma, a ├«nc─âlzi peste m─âsur─â: a exalta imagina╚Ťia.
*ex├ílt ╚Öi ├ęz, a -├í v. tr. (lat. ex-altare, a ├«n─âl╚Ťa, a l─âuda, d. altus, ├«nalt). Laud grozav. Fig. Aprind, turbur: unele lectur─ş exalt─â imagina╚Ťiunea. V. refl. Fam. ├Änebunesc. ÔÇô Ob. egz- (dup─â fr.).
*exalta╚Ťi├║ne f. (lat. exalt├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a exalta. Excitare a min╚Ťi─ş. Turburare mental─â. Starea omulu─ş exaltat. Exaltarea Cruci─ş, ├Än─âl╚Ťarea Cruci─ş (V. ├«n─âl╚Ťare). ÔÇô Ob. egz- (dup─â fr.). ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
exalta vb. v. CINSTI. CÎNTA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA.
exaltare s. v. ELOGIERE. GLORIFICARE. LAUD─é. L─éUDARE. M─éRIRE. PREAM─éRIRE. PREASL─éVIRE. PROSL─éVIRE. SLAV─é. SL─éVIRE.

Exaltare dex online | sinonim

Exaltare definitie

Intrare: exalta (1 exalt)
exalta 1 exalt verb grupa I conjugarea I
esalta
Intrare: exaltare
exaltare substantiv feminin
esaltare
Intrare: exalta (1 exaltez)
exalta 1 exaltez verb grupa I conjugarea a II-a