exaltant, ~ă a [At: CONTEMP., S. II, 1965 nr. 510 / P: egza~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr exaltant] (Rar) Care provoacă o stare de exaltare (8) Si: exaltator (6).

EXALTÁNT, -Ă adj. care înflăcărează; pasionant, entuziasmant. (< fr. exultant)