Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru exalta╚Ťie

esalta╚Ťie sf vz exalta╚Ťie
esalta╚Ťiune sf vz exalta╚Ťie
es─âlt─âciune sf vz exalta╚Ťie
exalta╚Ťie sf [At: VASICI, M. II, 92/18 / V: (├«nv) esa~, esalta╚Ťiune, es─âlt─âciune, ~iune, ~t─â╚Ťiune, eza~ / Pl: ~ii / E: fr exaltation, lat exaltatio, -onis] 1 L─âudare. 2 Sl─âvire. 3 Glorificare. 4 Exaltare (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare. 7 ├Änfl─âc─ârare. 8-9 Exaltare (8-9). 10 (Rar) ├Än─âl╚Ťare. 11 (├Änv; ├«s) -ia crucii ├Än─âl╚Ťare a crucii. 12-14 (├Änv) Exaltare (12-14). 15 (Chm; Fiz) Cantitate cu care este m─ârit─â refrac╚Ťia molecular─â a unei substan╚Ťe organice care are ├«n molecula sa duble leg─âturi conjugate sau triple leg─âturi, fa╚Ť─â de cazul ├«n care nu ar avea asemenea leg─âturi. 16 (Chm; ├«vr) Purificare a s─ârurilor, metalelor etc. prin ├«ndep─ârtarea elementelor str─âine.
exalta╚Ťiune sf vz exalta╚Ťie
exalt─â╚Ťiune sf vz exalta╚Ťie
ezalta╚Ťie sf vz exalta╚Ťie
exalt├í╚Ťie [x pron. gz] (-╚Ťi-e) s. f., art. exalt├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. exalt├í╚Ťii, art. exalt├í╚Ťiei
exalt├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e) [x pron. gz], art. exalt├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. exalt├í╚Ťiei; pl. exalt├í╚Ťii
EXALTÁȚIE s.f. (Rar) Exaltare. [Gen. -iei. / < fr. exaltation, lat. bis. exaltatio].
EXALTÁȚIE s. f. exaltare. (< fr. exaltation, lat. exaltatio)
exalta╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a exalta, glorificare; 2. entuziasm vehement; 3. Med. un fel de transport sau delir.
*exalta╚Ťi├║ne f. (lat. exalt├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a exalta. Excitare a min╚Ťi─ş. Turburare mental─â. Starea omulu─ş exaltat. Exaltarea Cruci─ş, ├Än─âl╚Ťarea Cruci─ş (V. ├«n─âl╚Ťare). ÔÇô Ob. egz- (dup─â fr.). ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.

Exalta╚Ťie dex online | sinonim

Exalta╚Ťie definitie

Intrare: exalta╚Ťie
exalta╚Ťie
esalta╚Ťie
esalta╚Ťiune
es─âlt─âciune
exalta╚Ťiune
exalt─â╚Ťiune
ezalta╚Ťie