Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru exalat

esala v vz exala
exala [At: HELIADE O. I, 359 / V: exha~, (├«nv) esa~ / P: egza~ / Pzi: ~lez / E: fr exhaler, lat exhalare] 1 vt A emite substan╚Ťe gazoase. 2-3 vtr (D. mirosuri) A (se) ├«mpr─â╚Ötia. 4 vt A degaja vapori Si: (├«dt) a exabora (3). 5 vt A emana c─âldur─â. 6-7 vtr (F├«r; fig) A (se) exterioriza (1). 8-9 vtr (F├«r; fig) A (se) manifesta.
exalat1 sn [At: MDA / P: egza~ / V: exha~, (înv) esa~ / Pl: ~uri / E: exala] (Rar) 1-4 Exalare (1-4). 5 (Fîr; fig) Exteriorizare (1). 6 (Fîr; fig) Manifestare.
exalat2, ~─â a [At: PONTBRIANT, D. / V: exha~, (├«nv) esa~ / P: egza~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: exala] 1 (D. substan╚Ťe gazoase) Emis (2). 2 (D. mirosuri) ├Ämpr─â╚Ötiat2. 3 (D. vapori) Degajat2. 4 (D. c─âldur─â) Emanat2 (3). 5 (F├«r; fig) (D. sentimente) Exteriorizat2 (1). 6 (F├«r; fig) Manifestat2.
exhala vt vz exala
EXAL├ü, ex├íl, vb. I. Tranz. 1. A emite, a ├«mpr─â╚Ötia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] ÔÇô Din fr. exhaler, lat. exhalare.
EXAL├ü, ex├íl, vb. I. Tranz. A emite, a ├«mpr─â╚Ötia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] ÔÇô Din fr. exhaler, lat. exhalare.
EXAL├ü, ex├íl, vb. I. Tranz. (Folosit de obicei la pers. 3) A emite, a degaja, a ├«mpr─â╚Ötia (vapori, mirosuri etc.). O mumie neclintit─â exal├«nd miros de dezinfectante. C. PETRESCU, ├Ä. II 47. ÔŚŐ (Poetic) Pe un nor de aur zboar─â ea cu fal─â; Un parfum de roze pasul ei exal─â. BOLINTINEANU, O. 42. ÔŚŐ Refl. Fig. (Rar) Umbra dulce a chipului ei, din care se exal─â un parfum de fericire. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 65.
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exalá vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 sg. și pl. exálă
EXALÁ vb. v. emana.
EXALÁ vb. I. tr. A răspândi, a împrăștia, a degaja (vapori, mirosuri etc.). [Pron. eg-za-, p.i. exál și -lez. / < fr. exhaler, cf. lat. exhalare].
EXALÁ vb. tr. a răspândi, a emana, a degaja vapori, mirosuri. (< fr. exhaler, lat. exhalare)
A EXAL├ü ex├íl tranz. (mirosuri, gaze, vapori etc.) A ├«mpr─â╚Ötia ├«n toate p─âr╚Ťile; a face s─â cuprind─â spa╚Ťii tot mai largi; a degaja; a emana. /<fr. exhaler, lat. exhalare
exalà v. 1. a scoate dela sine vapori, a degaja un miros: florile exală un miros plăcut; 2. fig. a manifesta în afară, a exprima cu vioiciune: a-și exala plângerile.
*ex├íl ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (lat. ex-h├ílo, -├íre. V. inhalez). Emit, degajez: florile exal─â miros. Fig. Da┼ş drumu: a-╚Ť─ş exala furia. ÔÇô Ob. egz- (dup─â fr.). V. duhnesc.
EXALA vb. a degaja, a emana, a emite, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.),

Exalat dex online | sinonim

Exalat definitie

Intrare: exala (1 exal)
exala 1 exal verb grupa I conjugarea I
esala
exhala
Intrare: exalat
exalat participiu
Intrare: exala (1 exalez)
exala 1 exalez verb grupa I conjugarea a II-a