Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru exalare

esala v vz exala
esalare sf vz exalare
exala [At: HELIADE O. I, 359 / V: exha~, (├«nv) esa~ / P: egza~ / Pzi: ~lez / E: fr exhaler, lat exhalare] 1 vt A emite substan╚Ťe gazoase. 2-3 vtr (D. mirosuri) A (se) ├«mpr─â╚Ötia. 4 vt A degaja vapori Si: (├«dt) a exabora (3). 5 vt A emana c─âldur─â. 6-7 vtr (F├«r; fig) A (se) exterioriza (1). 8-9 vtr (F├«r; fig) A (se) manifesta.
exalare sf [At: NEGULICI / V: exha~, (├«nv) esa~ / P: egza~ / Pl: ~l─âri / E: exala] 1 Emitere de substan╚Ťe gazoase Si: (rar) exalat1 (1), exala╚Ťie (1). 2 ├Ämpr─â╚Ötiere de mirosuri Si: (rar) exalat1 (2), exala╚Ťie (2). 3 Degajare de vapori Si: (rar) exalat1 (3), exala╚Ťie (3), (├«dt) exaborare (2), exaborat1 (2). 4 Emanare de c─âldur─â Si: (rar) exalat1 (4), exala╚Ťie (4). 5 (F├«r; fig) Exteriorizare (1). 6 (F├«r; fig) Manifestare.
exhala vt vz exala
exhalare sf vz exalare
EXAL├ü, ex├íl, vb. I. Tranz. 1. A emite, a ├«mpr─â╚Ötia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). 2. Fig. A exterioriza, a manifesta, a exprima. [Pr.: eg-za-] ÔÇô Din fr. exhaler, lat. exhalare.
EXAL├üRE, exal─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exala; exala╚Ťie. [Pr.: eg-za-] ÔÇô V. exala.
EXAL├ü, ex├íl, vb. I. Tranz. A emite, a ├«mpr─â╚Ötia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] ÔÇô Din fr. exhaler, lat. exhalare.
EXAL├üRE, exal─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exala; exala╚Ťie. [Pr.: eg-za-] ÔÇô V. exala.
EXAL├ü, ex├íl, vb. I. Tranz. (Folosit de obicei la pers. 3) A emite, a degaja, a ├«mpr─â╚Ötia (vapori, mirosuri etc.). O mumie neclintit─â exal├«nd miros de dezinfectante. C. PETRESCU, ├Ä. II 47. ÔŚŐ (Poetic) Pe un nor de aur zboar─â ea cu fal─â; Un parfum de roze pasul ei exal─â. BOLINTINEANU, O. 42. ÔŚŐ Refl. Fig. (Rar) Umbra dulce a chipului ei, din care se exal─â un parfum de fericire. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 65.
exalá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exálă
exaláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalắrii; pl. exalắri
exalá vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 sg. și pl. exálă
exaláre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exalării; pl. exalări
EXALÁ vb. v. emana.
EXAL├üRE s. v. emana╚Ťie.
EXALÁ vb. I. tr. A răspândi, a împrăștia, a degaja (vapori, mirosuri etc.). [Pron. eg-za-, p.i. exál și -lez. / < fr. exhaler, cf. lat. exhalare].
EXAL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a exala; exala╚Ťie. [< exala].
EXALÁ vb. tr. a răspândi, a emana, a degaja vapori, mirosuri. (< fr. exhaler, lat. exhalare)
A EXAL├ü ex├íl tranz. (mirosuri, gaze, vapori etc.) A ├«mpr─â╚Ötia ├«n toate p─âr╚Ťile; a face s─â cuprind─â spa╚Ťii tot mai largi; a degaja; a emana. /<fr. exhaler, lat. exhalare
exalà v. 1. a scoate dela sine vapori, a degaja un miros: florile exală un miros plăcut; 2. fig. a manifesta în afară, a exprima cu vioiciune: a-și exala plângerile.
*ex├íl ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (lat. ex-h├ílo, -├íre. V. inhalez). Emit, degajez: florile exal─â miros. Fig. Da┼ş drumu: a-╚Ť─ş exala furia. ÔÇô Ob. egz- (dup─â fr.). V. duhnesc.
*exala╚Ťi├║ne f. (lat. ex-hal├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a exala. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
EXALA vb. a degaja, a emana, a emite, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.),
EXALARE s. degajare, emanare, emana╚Ťie, emisiune, exala╚Ťie, ├«mpr─â╚Ötiere, r─âsp├«ndire, (├«nv.) r─âsfugare. (~ de gaze de la sob─â.)

Exalare dex online | sinonim

Exalare definitie

Intrare: exala (1 exal)
exala 1 exal verb grupa I conjugarea I
esala
exhala
Intrare: exalare
exalare substantiv feminin
esalare
exhalare
Intrare: exala (1 exalez)
exala 1 exalez verb grupa I conjugarea a II-a