17 definiții pentru exalație
esalațiune sf vz exalație exalație sf [At: ALBINEȚ, M. 175/7 / V: esalațiune, ~iune, exha~, exhalațiune / P: egza~ / Pl: ~ii / E: fr exhalation, lat exhalatio, -onis] (Rar) 1-4 Exalare (1-4). 5 (Spc) Eliminare a vaporilor de apă de către plante. exalațiune sf vz exalație exhalațiune sf vz exalație EXALÁȚIE, exalații,
s. f. Exalare; miasmă, duhoare; abureală. [
Pr.: eg-za-] – Din
fr. exhalation, lat. exhalatio. EXALÁȚIE, exalații,
s. f. Exalare; abureală. [
Pr.: eg-za-] – Din
fr. exhalation, lat. exhalatio. EXALÁȚIE, exalații,
s. f. Degajare de vapori, mirosuri etc.
exaláție [x
pron. gz] (-ți-e)
s. f.,
art. exaláția (-ți-a),
g.-d. art. exaláției;
pl. exaláții,
art. exaláțiile (-ți-i-)
exaláție s. f. (sil. -ți-e) [x pron. gz], art. exaláția (sil. -ți-a), g.-d. art. exaláției; pl. exaláții, art. exaláțiile (sil. ți-i-) EXALÁȚIE s.f. Degajare, răspândire de vapori, de mirosuri etc.; exalare. [Gen. -iei, var. exalațiune s.f. / cf. fr. exhalation, lat. exhalatio].
EXALAȚIÚNE s.f. v.
exalație. EXALÁȚIE s. f. exalare. (< fr. exhalation, lat. exhalatio)
*exalațiúne f. (lat. ex-halátio, -ónis). Acțiunea de a exala. – Și
-áție, dar ob.
-áre. EXALAȚIE s. degajare, emanare, emanație, emisiune, exalare, împrăștiere, răspîndire, (înv.) răsfugare. (~ de gaze de la sobă.) exhalație, (engl.= exalant), despre o emanație de gaze și vapori care, de regulă, încheie evoluția unei camere magmatice sau a unui aparat vulcanic și care se poate materializa în asociații de minerale bogate în F, S, CO2 și H2O. V. și exhalativ, stadiul ~. Exalație dex online | sinonim
Exalație definitie
Intrare: exalație
exalație substantiv feminin