Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru exala╚Ťie

esala╚Ťiune sf vz exala╚Ťie
exala╚Ťie sf [At: ALBINE╚Ü, M. 175/7 / V: esala╚Ťiune, ~iune, exha~, exhala╚Ťiune / P: egza~ / Pl: ~ii / E: fr exhalation, lat exhalatio, -onis] (Rar) 1-4 Exalare (1-4). 5 (Spc) Eliminare a vaporilor de ap─â de c─âtre plante.
exala╚Ťiune sf vz exala╚Ťie
exhala╚Ťie sf vz exala╚Ťie
exhala╚Ťiune sf vz exala╚Ťie
EXAL├ü╚ÜIE, exala╚Ťii, s. f. Exalare; miasm─â, duhoare; abureal─â. [Pr.: eg-za-] ÔÇô Din fr. exhalation, lat. exhalatio.
EXAL├ü╚ÜIE, exala╚Ťii, s. f. Exalare; abureal─â. [Pr.: eg-za-] ÔÇô Din fr. exhalation, lat. exhalatio.
EXAL├ü╚ÜIE, exala╚Ťii, s. f. Degajare de vapori, mirosuri etc.
exal├í╚Ťie [x pron. gz] (-╚Ťi-e) s. f., art. exal├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. exal├í╚Ťiei; pl. exal├í╚Ťii, art. exal├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
exal├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e) [x pron. gz], art. exal├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. exal├í╚Ťiei; pl. exal├í╚Ťii, art. exal├í╚Ťiile (sil. ╚Ťi-i-)
EXAL├ü╚ÜIE s. v. emana╚Ťie.
EXAL├ü╚ÜIE s.f. Degajare, r─âsp├óndire de vapori, de mirosuri etc.; exalare. [Gen. -iei, var. exala╚Ťiune s.f. / cf. fr. exhalation, lat. exhalatio].
EXALA╚ÜI├ÜNE s.f. v. exala╚Ťie.
EXALÁȚIE s. f. exalare. (< fr. exhalation, lat. exhalatio)
*exala╚Ťi├║ne f. (lat. ex-hal├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a exala. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
EXALA╚ÜIE s. degajare, emanare, emana╚Ťie, emisiune, exalare, ├«mpr─â╚Ötiere, r─âsp├«ndire, (├«nv.) r─âsfugare. (~ de gaze de la sob─â.)
exhala╚Ťie, (engl.= exalant), despre o emana╚Ťie de gaze ╚Öi vapori care, de regul─â, ├«ncheie evolu╚Ťia unei camere magmatice sau a unui aparat vulcanic ╚Öi care se poate materializa ├«n asocia╚Ťii de minerale bogate ├«n F, S, CO2 ╚Öi H2O. V. ╚Öi exhalativ, stadiul ~.

Exala╚Ťie dex online | sinonim

Exala╚Ťie definitie

Intrare: exala╚Ťie
exala╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
esala╚Ťiune
exala╚Ťiune
exhala╚Ťie
exhala╚Ťiune