Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru exagerare

esagera vt vz exagera
esagerare sf vz exagerare
exagera [At: I. GOLESCU, C. I, 142r / V: (├«nv) esa~ / Pzi: ~rez ╚Öi (├«nv) ~ger / E: fr exagerer, lat exaggerare] 1 vt A reprezenta un fapt ├«n dimensiuni m─ârite sau mic╚Öorate fa╚Ť─â de realitate. 2 vt A deforma realitatea prin m─ârirea sau mic╚Öorarea propor╚Ťiilor unui fapt. 3-4 vtr A (se) amplifica peste m─âsur─â. 5-6 vtr (A deveni sau) a face s─â devin─â mai intens. 7-8 vtr (D. un sentiment) A (se) exalta (4). 9 vt A accentua anumite laturi sau propor╚Ťii din realitate, cu scopul de a le scoate ├«n eviden╚Ť─â. 10 vt A acorda unui element o importan╚Ť─â mai mare dec├ót merit─â ├«n realitate.
exagerare sf [At: NEGULICI / V: (├«nv) esa~ / Pl: ~r─âri / E: exagera] 1 Reprezentare a unui fapt ├«n dimensiuni m─ârite sau mic╚Öorate fa╚Ť─â de realitate Si: (rar) exagerat1 (1), exagera╚Ťie (1). 2 Deformare a realit─â╚Ťii prin m─ârirea sau mic╚Öorarea propor╚Ťiilor faptelor Si: (rar) exagerat1 (2), exagera╚Ťie (2). 3 Amplificare peste m─âsur─â Si: (rar) exagerat1 (3), exagera╚Ťie (3). 4 Intensificare. 5 Exaltare a unui sentiment Si: (rar) exagerat1 (5), exagera╚Ťie (5). 6 Accentuare a anumitor laturi sau propor╚Ťii din realitate, cu scopul de a le scoate ├«n eviden╚Ť─â Si: (rar) exagerat1 (6), exagera╚Ťie (6). 7 Acordare unui element a unei importan╚Ťe mai mari dec├ót merit─â ├«n realitate Si: (rar) exagerat1 (7), exagera╚Ťie (7). 8 Dep─â╚Öire a limitelor obi╚Önuite Si: (rar) exagerat1 (8), exagera╚Ťie (8). 9 Lips─â de m─âsur─â Si: (rar) exagerat1 (9), exagera╚Ťie (9). 10 Exces (1).
EXAGER├ü, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt ├«n dimensiuni m─ârite fa╚Ť─â de realitate, a da propor╚Ťii, a amplifica peste m─âsur─â; a deforma realitatea prin m─ârirea propor╚Ťiilor unui fapt. ÔÇô Din fr. exag├ęrer, lat. exaggerare.
EXAGER├üRE, exager─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exagera ╚Öi rezultatul ei; exagera╚Ťie; exces (1). ÔÇô V. exagera.
EXAGER├ü, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt ├«n dimensiuni m─ârite fa╚Ť─â de realitate, a da propor╚Ťii, a amplifica peste m─âsur─â; a deforma realitatea prin m─ârirea propor╚Ťiilor unui fapt. ÔÇô Din fr. exag├ęrer, lat. exaggerare.
EXAGER├üRE, exager─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exagera ╚Öi rezultatul ei; exagera╚Ťie; exces (1). ÔÇô V. exagera.
EXAGER├ü, exagerez, vb. I. Tranz. (Folosit ╚Öi absolut) A prezenta ceva ├«n dimensiuni m─ârite fa╚Ť─â de realitate, a da propor╚Ťii, a amplifica peste m─âsur─â. A exagerat pericolul. Ôľş Chiar dac─â Drago╚Ö ar exagera, ca to╚Ťi cei ce sufer─â greu, ╚Öi ├«nc─â durerile lui trebuie s─â fie cr├«ncene. REBREANU, R. I 97.
EXAGER├üRE, exager─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a exagera ╚Öi rezultatul ei; deformare a realit─â╚Ťii prin m─ârire, amplificare peste m─âsur─â. Necesitatea exager─ârii con╚Ötiente, a relief─ârii figurii ├«n vederea sublinierii tipicului, decurge pentru artistul realist din ├«ns─â╚Öi concep╚Ťia sa asupra raporturilor dintre art─â ╚Öi realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/2.
exagerá (a ~) vb., ind. prez. 3 exagereáză
exageráre s. f., g.-d. art. exagerắrii; pl. exagerắri
exager├í vb., ind. prez. 1 sg. exager├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. exagere├íz─â
exageráre s. f., g.-d. art. exagerării; pl. exagerări
EXAGERÁ vb. (înv.) a asupri, (fam.) a încornora, (fig.) a încărca, a înflori, a umfla. (A ~ realitatea.)
EXAGER├üRE s. 1. (rar) exagera╚Ťie, (fig.) ├«nc─ârcare, ├«nflorire, umflare. (~ realit─â╚Ťii.) 2. (concr.) (fig.) ├«nfloritur─â. (Asta e o ~ de-a ta!) 3. v. exces.
EXAGER├ü vb. I. tr. A m─âri, a amplifica ceva peste m─âsur─â. [< fr. exag├ęrer, cf. lat. exagerare ÔÇô a ├«ngr─âm─âdi].
EXAGER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a exagera ╚Öi rezultatul ei; exagera╚Ťie. [< exagera].
EXAGER├ü vb. tr. a m─âri, a amplifica ceva peste m─âsur─â. (< fr. exag├ęrer, lat. exaggerare)
A EXAGER├ü ~├ęz tranz. (fapte, realitate etc.) A denatura m─ârind propor╚Ťiile reale; a prezenta ├«n propor╚Ťii denaturate. /<fr. exag├ęrer, lat. exagerare
exagerà v. 1. a adăoga la realitatea lucrurilor; 2. a covârși măsura: a exagera luxul.
*exagera╚Ťi├║ne f. (lat. exagger├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a exagera, iperbol─â: a spune cÔÇÖa─ş v─ârsat r├«ur─ş de lacrim─ş e o exagera╚Ťiune. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.
*exager├ęz v. tr. (fr. exagg├ęrer, d. lat. ex-├íggero, -├íre, a gr─âm─âdi, d. agger, gr─âmad─â, proeminen╚Ť─â). Amplific (sa┼ş ╚Öi mic╚Öorez) ├«n vorb─â realitatea, ÔÇ×fac din ╚Ť├«n╚Ťar arm─âsarÔÇŁ: omu incult, ca ╚Öi mincinosu, exagereaz─â faptele.
EXAGERA vb. (înv.) a asupri, (fam.) a încornora, (fig.) a încărca, a înflori, a umfla. (A ~ realitatea.)
EXAGERARE s. 1. (rar) exagera╚Ťie, (fig.) ├«nc─ârcare, ├«nflorire, umflare. (~ realit─â╚Ťii.) 2. (fig.) ├«nfloritur─â. (Asta e o ~!) 3. abuz, exces. (~ la m├«ncare.)
EXAGERARE. Subst. Exagerare, exagera╚Ťie (rar); hiperbol─â. Exces, extremism, abuz, debo╚Öare, necump─âtare. Ostenta╚Ťie, extravagan╚Ť─â, excentricitate, parad─â (fig.). Grandilocven╚Ť─â; grandomanie, megalomanie, gigantomanie; gigantism. Gigant, colos, uria╚Ö, namil─â, titan. Grandoman, megaloman. Supra- (supraabunden╚Ť─â; supraaglomerare, supraaglomera╚Ťie; supraalimentare, supraalimenta╚Ťie; supraestimare, supraevaluare; supra├«nc─ârcare; supraom; suprapopulare etc.). Hiper- (hiperaciditate; hipersecre╚Ťie; hiperexactitate; hipersensibilitate; hipertensiune; hipercorectitudine etc.). Arhi- (arhimilionar etc.). Ultra- (ultrademagog; ultrareac╚Ťionar etc.). Prea- (pream─ârire). Adj. Exagerat, excesiv, abuziv, hiperbolic, umflat (fig., fam.), tras de p─âr. Extravagant, excentric, fistichiu (fig.), neobi╚Önuit, ciudat, bizar; exuberant, ostentativ, bombastic. Excep╚Ťional, admirabil; gigantic, gigantesc (livr.), enorm. Supra- (supraabundent; supraaglomerat; supraalimentat; supraevaluat, supraestimat; supra├«nc─âlzit; supranatural; supraomenesc etc.). Hiper- (hiperexcitabil; hipercorect; hipersensibil; hipertensiv etc.). Arhi- (arhicunoscut; arhiplin; arhireac╚Ťionar; arhipopulat etc.). Ultra- (ultramodern; ultrareac╚Ťionar; ultrasensibil etc.). Prea- (preabun; preacurat; preafericit; preaputernic etc.). Extra- (extrafin; extraordinar etc.). Vb. A exagera, a amplifica, a m─âri, a umfla (fig.), a da propor╚Ťii, a for╚Ťa nota, a ├«ntinde coarda (a╚Ťa, sfoara), a abuza, a dep─â╚Öi limita, a trece peste preatc─â; a ├«ntrece m─âsura, a merge prea departe, a se ├«ntrece cu gluma (cu ╚Öaga), a face din ╚Ť├«n╚Ťar arm─âsar, a auzit-o c├«t un bold ╚Öi a f─âcut-o de un cot, a ├«ngro╚Öa culorile, a spune lucruri cu mo╚Ť, a ├«nflori cele spuse, a trage b─ârbi (arg.), b─ârbieri (fig., arg.). Supra- (a supraaprecia; a supraestima; a supraevalua etc.). Prea- (a pream─âri, a preasl─âvi). Adv. Exagerat de, f─âr─â noim─â, din cale afar─â de..., nespus de..., foarte, prea de tot, extraordinar de.... V. afectare, automul╚Ťumire, ciud─â╚Ťenie, grandilocven╚Ť─â, grandoare; manie, ostenta╚Ťie, satura╚Ťie, statur─â, superlative. EX AMEN 104

Exagerare dex online | sinonim

Exagerare definitie

Intrare: exagera
exagera verb grupa I conjugarea a II-a
esagera
Intrare: exagerare
exagerare substantiv feminin
esagerare