exacerba vt [At: LM / Pzi: ~bez / E: fr exacerber, lat exacerbare] (Liv) 1 A intensifica o pasiune sau o suferință fizică. 2 A accentua. 3 A exagera un sentiment sau o suferință fizică. 4 (Liv; d. oameni) A exaspera (1).

exacerbat1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: exacerba] (Liv; rar) 1-3 Exacerbare (1-3). 4 (Liv) Exasperare (1).

exacerbat2, ~ă a [At: LM / Pl: ~ați, ~e / E: exacerba] (Liv) 1 Intensificat2. 2 Accentuat2. 3 (D. sentimente sau suferințe fizice) Exagerat2 (1). 4 (Liv; d. oameni) Exasperat2 (1).

EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare,

EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.

EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. (Livr.) A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare.

EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. (Livr.) Intensificat, accentuat, exagerat. – V. exacerba.

EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar; cu privire la dureri, sentimente etc.) A intensifica, a accentua.

EXACERBÁT, -Ă, exacerbați, -te, adj. (Franțuzism rar) Intensificat, accentuat.

!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză

exacerbá vb. (sil. mf. ex-), ind. prez. 1 sg. exacerbéz, 3 sg. și pl. exacerbeáză

EXACERBÁ vb. I. tr. (Liv.) A face mai violent; a întări, a intensifica (o durere, o pasiune etc.). [< fr. exacerber, cf. lat. exacerbare].

EXACERBÁ vb. tr. (despre dureri, senzații, sentimente) a intensifica, a accentua, a exagera. (< fr. exacerber, lat. exacerbare)

A EXACERBÁ ~éz tranz. rar (dureri, sentimente, pasiuni etc.) A aduce la paroxism; a intensifica în cel mai înalt grad. /<fr. exacerber, lat. exacerbare

*exacerbéz v. tr. (lat. exacerbare. V. acerb). Înăspresc, înrăĭesc.