exacerba definitie

10 definiții pentru exacerba

exacerba vt [At: LM / Pzi: ~bez / E: fr exacerber, lat exacerbare] (Liv) 1 A intensifica o pasiune sau o suferință fizică. 2 A accentua. 3 A exagera un sentiment sau o suferință fizică. 4 (Liv; d. oameni) A exaspera (1).
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare,
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. (Livr.) A intensifica, a accentua, a exagera sentimente, dureri etc. – Din fr. exacerber, lat. exacerbare.
EXACERBÁ, exacerbez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar; cu privire la dureri, sentimente etc.) A intensifica, a accentua.
!exacerbá (a ~) (e-xa-/ex-a-) vb., ind. prez. 3 exacerbeáză
exacerbá vb. (sil. mf. ex-), ind. prez. 1 sg. exacerbéz, 3 sg. și pl. exacerbeáză
EXACERBÁ vb. I. tr. (Liv.) A face mai violent; a întări, a intensifica (o durere, o pasiune etc.). [< fr. exacerber, cf. lat. exacerbare].
EXACERBÁ vb. tr. (despre dureri, senzații, sentimente) a intensifica, a accentua, a exagera. (< fr. exacerber, lat. exacerbare)
A EXACERBÁ ~éz tranz. rar (dureri, sentimente, pasiuni etc.) A aduce la paroxism; a intensifica în cel mai înalt grad. /<fr. exacerber, lat. exacerbare
*exacerbéz v. tr. (lat. exacerbare. V. acerb). Înăspresc, înrăĭesc.

exacerba dex

Intrare: exacerba
exacerba verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: ex-