exacțiune definitie

14 definiții pentru exacțiune

esacțiune sf vz exacțiune
exacție sf vz exacțiune
exacțiune sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 142 / P: ~ți-u~ / V: (înv) esa~, ~acție / Pl: ~ni / E: fr exaction, lat exactio, -onis] (Jur) 1 Acțiune a unui agent fiscal care pretinde de la contribuabili, prin abuz de putere sau prin violență, sume mai mari decât trebuie plătite în mod legal sau sume care nu sunt datorate de aceștia. 2 Venit realizat abuziv, prin spoliere, de către un agent fiscal. 3 (Rar; îf esa~) Percepere riguroasă a impozitelor. 4 (Rar; îf esa~) Pretindere a unui drept. 5 (Rar; îf esa~) Șantaj. 6 (Îvr) Șicană. 7 (Îvr) Necaz. 8 (Îvr) Expulzare (1). 9 (Îvr) Sfârșit al unei lucrări.
ESACȚIÚNE s. f. v. exacțiune.
EXACȚIÚNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiúne s. f.
ESACȚIÚNE s. f. v. exacțiune.
exacțiúne [x pron. gz] (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni
exacțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni
ESACȚIÚNE s.f. v. exacțiune.
EXACȚIÚNE s.f. (Jur.) Acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. [Pron. -ți-u-, var. esacțiune s.f. / cf. fr. exaction, lat. exactio].
EXACȚIÚNE s. f. acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. (< fr. exaction, lat. exactio)
exacțiune f. 1. cerere abuzivă; 2. stoarcere de dări ilegale.
*exacțiúne f. (lat. exáctio, -ónis, d. exígere, a exige). Act al unuĭ funcționar public care cere de la administrațiĭ luĭ maĭ mult de cît se datorește: Cicerone l-a atacat teribil pe Verres pentru exacțiunile luĭ.
exacțiúne s. f. Abuz ◊ „Nu voi face inventarul crimelor și exacțiunilor lor.” ◊ „22” 42/93 p. 12 (din fr. exaction; DN, DN3 – alte sensuri)

exacțiune dex

Intrare: exacțiune
exacțiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-
esacțiune
exacție