Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru evreu

ebr├ęu sm vz evreu
evreu, ~ee [At: PSALT. SCH. 200 / V: (├«nv) ~breu sm / Pl: ~ei, (├«nv) ~ee / E: slv Đö╬▓ĐÇĐöđŞđŻĐâ] 1-2 smf, a (Persoan─â de religie mozaic─â) ce face parte din popula╚Ťia originar─â prin tradi╚Ťie din Iudeea antic─â. 3 smp Popor r─âsp├óndit ├«n aproape toate ╚Ť─ârile de pe glob, urma╚Ö al popula╚Ťiei din Palestina antic─â sau al altor neamuri care au adoptat religia mozaic─â. 4-5 smf, a (Persoan─â) care face parte din popula╚Ťia de baz─â a actualului stat Israel. 6-7 smf, a (Om) originar din Israel. 8 smp Popor care locuie╚Öte pe teritoriul actualului stat Israel. 9 sf (Rar) Limb─â vorbit─â de evrei (8). 10-13 (├Änv; rar la feminin) Evreiesc (1-4).
EVR├ëU, evrei, s. m. (La pl.) Popula╚Ťie de religie iudaic─â (mozaic─â), descendent─â din vechii locuitori ai Palestinei ╚Öi din alte popula╚Ťii care au adoptat iudaismul; (╚Öi la sg.) persoan─â care face parte din aceast─â popula╚Ťie; izraelit. ÔÖŽ Popula╚Ťia actualului stat Israel; (╚Öi la sg.) persoan─â care face parte din aceast─â popula╚Ťie. ÔÇô Din sl. evrein┼ş.
EVR├ëU, evrei, s. m. Persoan─â (de religie mozaic─â) f─âc├ónd parte din popula╚Ťia originar─â prin tradi╚Ťie din Israelul ╚Öi Iudeea antice; izraelit. ÔÖŽ Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a actualului stat Israel. ÔÇô Din sl. evrein┼ş.
EVR├ëU, evrei, s. m. B─ârbat care face parte dintr-un popor r─âsp├«ndit ├«n mai toate ╚Ť─ârile de pe glob, urma╚Ö al popula╚Ťiei de baz─â din Palestina antic─â sau al unor neamuri care au adoptat religia mozaic─â.
evr├ęu (e-vreu) s. m., art. evr├ęul; pl. evr├ęi, art. evr├ęii
evr├ęu s. m. (sil. -vreu), art. evr├ęul; pl. evr├ęi, art. evr├ęii
CIREA╚śA-EVR├ëULUI s. v. gogoa╚Ö─â, p─âp─âl─âu.
evr├ęu (evr├ęi), s. m. ÔÇô Persoan─â de religie mozaic─â, israelit. ÔÇô Var. ebreu, ovrei. Ngr. ß╝ś╬▓¤ü╬▒╬╣╬┐¤é. Sec. XVII. Var. din lat. (sec. XIX); ╚Öi ovrei, din ngr. ߯ł╬▓¤ü╬▒ß┐ľ╬┐¤é. ÔÇô Der. evreic─â (var. ovreic─â), s. f. (femeie care face parte din neamul evreilor); evreesc (var. ovreesc), adj. (ebraic); evree╚Öte (var. ovree╚Öte), adv. (ca evreii); evreime (var. ovreime), s. f. (totalitatea evreilor).
EVR├ëU ~i m. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Israelului sau este originar─â din Israel. /<sl. evreinu
Evrei (Ovrei) m. pl. popor semitic originar din Azia, cunoscut ╚Öi sub numele de Izraeli╚Ťi. Azi ├«n num─âr de vre-o 16 mil. dintre cari 7 mil. ├«n Europa (mai ales ├«n Rusia, Austro-Ungaria, Germania, Rom├ónia). Evreii rom├óni sunt ├«n num─âr de peste 900.000.
evreu (ovreiu) m. cel ce profeseaz─â religiunea mozaic─â. [Gr. mod.]. V. Jidov.
Evr├ę┼ş, Evr├ę─şc─â s. (ngr. Evr├ęos ╚Öi Evri├│s, vgr. ß┐żEbra├«os; vsl. ─şevrein┼ş). Rar. Ovre─ş, Jidan. Adj. (gre╚Öit). Evre─şesc.
cirea╚Öa-evreului s. v. GOGOA╚ś─é. P─éP─éL─éU.
EVR├ëU (< sl.) s. m. 1. (La pl.) Denumire generic─â dat─â popula╚Ťiilor de religie iudaic─â (mozaic─â), descendente din vechii locuitori ai Palestinei ╚Öi din alte popula╚Ťii care au adoptat iudaismul. Tr─âiesc ├«n Israel ╚Öi ├«n diferite ╚Ť─âri ale lumii (c. 20 mil). Majoritatea vorbesc limb─â ╚Ť─ârii ├«n care locuiesc; o parte din ei vorbesc idi╚Ö ╚Öi ivrit (ebraic─â). 2. B─ârbat care face parte din aceast─â popula╚Ťie.
EVREU gujbeider, jidan, jidov, maramoi, ovrei, târtan.

Evreu dex online | sinonim

Evreu definitie

Intrare: evreu
evreu substantiv masculin
  • silabisire: -vreu
ebreu