evolventă sf [At: ORBONAȘ, MEC. 325 / Pl: ~te / E: ger Evolvente] (Mat) Traiectorie ortogonală a tangentelor unei curbe plane.

evolvéntă s. f., g.-d. art. evolvéntei; pl. evolvénte

evolvént adj. m., pl. evolvénți; f. sg. evolvéntă, pl. evolvénte

evolvéntă s. f., g.-d. art. evolvéntei; pl. evolvénte

EVOLVÉNTĂ s. desfășurătoare.

EVOLVÉNTĂ s.f. (Mat.) Curbă care admite ca loc geometric al centrelor de curbură o curbă dată; desfășurătoare. [< germ. Evolvente].

EVOLVÉNT, -Ă I. adj. (bot.) care se deschide prin răsucire. II. s. f. (mat.) curbă care admite ca loc geometric al centrelor de curbură o curbă dată; curbă desfășurătoare. (< lat. evolvens, fr., engl. evolcente, /II/ germ. Evolvente)

EVOLVENTĂ s. (MAT.) desfășurătoare.