evolută sf [At: DT / Pl: ~te / E: fr evolute, ger Evolute] 1 (Mat) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date Si: desfășurată. 2 (Bot) Organ răsucit pe partea dorsală.

EVOLÚTĂ, evolute, s. f. (Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. – Din germ. Evolute.

EVOLÚTĂ, evolute, s. f. (Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. – Din germ. Evolute.

evolútă s. f., g.-d. art. evolútei; pl. evolúte

evolútă s. f., pl. evolúte

EVOLÚTĂ s. v. desfășurată.

EVOLÚTĂ s.f. 1. (Mat.) Curbă, loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. 2. (Bot.) Organ răsucit spre partea dorsală. [< engl. evolute, germ. Evolute, cf. lat. evolutus – desfășurat].

EVOLÚTĂ s. f. 1. (mat.) curbă loc geometric al centrelor de curbură ale unei curbe date; desfășurată. 2. (bot.) organ răsucit spre partea dorsală. (< engl. evolute, germ. Evolute)

EVOLUTĂ s. (MAT.) desfășurată.