evolutiv definitie

14 definiții pentru evolutiv

evolutiv, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~i, ~e / E: fr évolutif] 1 Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2 Care ține de evoluție (2). 3 (Med) Care se modifică neîncetat, agravându-se. 4-8 Evoluționist (1-5).
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. Mișcarea este evolutivă atunci cînd elementele progresiste își duc în mod spontan activitatea zilnică, făcînd schimbări neînsemnate, cantitative, în vechile rînduieli. STALIN, O. I 312.
evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíve
evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. sg. evolutívă, pl. evolutíve
EVOLUTÍV adj. cronologic.
Evolutiv ≠ involutiv
EVOLUTÍV, -Ă adj. Care evoluează treptat și neîntrerupt. [< fr. évolutif].
EVOLUTÍV, -Ă adj. care evoluează treptat și neîntrerupt. ◊ care se referă la evoluție. (< fr. évolutif)
EVOLUTÍV ~ă (~i, ~e) Care se dezvoltă treptat și continuu; care evoluează. /<fr. évolutif
evolutiv a. supus evoluțiunii.
*evolutív, -ă adj. (d. lat. evolutus, desfășurat, cu sufixu -iv). Supus evoluțiuniĭ.
EVOLUTIV adj. cronologic, diacronic, istoric. (Expunere ~ a faptelor.)

evolutiv dex

Intrare: evolutiv
evolutiv adjectiv