evoluare definitie

2 intrări

21 definiții pentru evoluare

evolua vi [At: IBRĂILEANU, S. L. 3 / P: ~lu-a / Pzi: ~uez / E: fr évoluer] 1 A-și urma cursul Si: a se desfășura. 2 A se prezenta. 3 (Spc; d. boli) A se dezvolta treptat. 4 (Spt) A susține un meci Si: a juca. 5 (Spt) A participa. 6 A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară Si: a se dezvolta, a se modifica, a se transforma. 7 A se deplasa cu mișcări largi (circulare). 8 A executa evoluții (1).
evoluare sf [At: PÂRVAN, I. F. 125 / P: ~lu-a~ / Pl: ~uări / E: evolua] 1 Desfășurare. 2 Prezentare. 3 (Spc) Dezvoltare treptată a unei boli. 4 (Spt) Susținere a unui meci. 5 (Spt) Participare. 6 Evoluție (2). 7 Deplasare cu mișcări largi (circulare) Si: evoluție (10). 8 Executare de evoluții (1).
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.
EVOLUÁRE, evoluări, s. f. Acțiunea de a evolua și rezultatul ei; evoluție. [Pr.: -lu-a-] – V. evolua.
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A-și urma cursul; a se desfășura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susține un meci; a juca. 2. A se deplasa cu mișcări largi (circulare). [Pr.: -lu-a] – Din fr. évoluer.
EVOLUÁRE, evoluări, s. f. Acțiunea de a evolua și rezultatul ei; evoluție. [Pr.: -lu-a-] – V. evolua.
EVOLUÁ, evoluez, vb. I. Intranz. 1. A trece printr-o serie de transformări, prin diverse faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta. Tehnica a evoluat repede în cursul ultimelor două secole. ♦ A-și urma cursul, a se desfășura. Boala evoluează normal. 2. A se deplasa cu mișcări largi (de obicei circulare). Oltul le-o ia tuturor, vertiginos, înainte, așa cum din rindurile unei armate evoluînd în mase compacte, o avangardă sprintenă se desprinde. BOGZA, C. O. 113. Bobocii, în urma gîștelor bătrîne, evoluau grațios în partea cealaltă a lacului, spre rațe, prin cele dintîi fulgerări ale răsăritidui. SADOVEANU, N. F. 65. – Pronunțat: -lu-a.
evoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 evolueáză, 1 pl. evoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să evoluéze (-lu-e-); ger. evoluấnd (-lu-ând)
evoluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evoluắrii (-lu-ă-); pl. evoluắri
evoluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. evoluéz, 3 sg. și pl. evolueáză, 1 pl. evoluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. evoluéze (sil. -lu-e-); ger. evoluând (sil. -lu-ând)
evoluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. evoluării (sil. -lu-ă-); pl. evoluări
EVOLUÁ vb. 1. v. dezvolta. 2. a se desfășura, a merge. (Treaba ~ bine.) 3. a se desfășura, a se întâmpla, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum au ~ faptele.) 4. a decurge, a se desfășura, a se petrece. (Partida a ~ în bune condiții.)
A evolua ≠ a decădea, a involua, a regresa
Evoluare ≠ decădere
EVOLUÁ vb. I. intr. 1. A se dezvolta, a se transforma. ♦ A se desfășura, a se întinde. 2. A se mișca, a se desfășura larg (cu mișcări circulare). [Pron. -lu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. évoluer].
EVOLUÁRE s.f. Acțiunea de a evolua și rezultatul ei; evoluție. [< evolua].
EVOLUÁ vb. intr. 1. a se dezvolta, a se transforma. ◊ a se desfășura. 2. a se mișca, a se deplasa (cu mișcări largi). (< fr. évoluer)
A EVOLUÁ ~éz intranz. 1) A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a se afla în evoluție; a avansa; a înainta; a progresa; a se dezvolta; a propăși. 2) A-și urma cursul firesc; a decurge; a se desfășura. 3) (despre avioane, nave etc.) A descrie mișcări circulare; a executa evoluții; a se roti. 4) (despre trupe) A-și schimba poziția printr-o serie de manevre. 5) sport A susține un meci; a juca. 6) (despre echipe, formații artistice etc.) A se prezenta în fața publicului în cadrul unei competiții sportive sau în cadrul unui program artistic. /<fr. évoluer
evoluà v. a suferi un șir de transformări.
*evoluéz v. intr. (fr. evoluer, d. evolution, evoluțiune). Fac evoluțiunĭ, merg încoace și încolo: escadra a evoluat. Fig. Trec printr’o serie succesivă de transformărĭ.
EVOLUA vb. 1. a avansa, a se dezvolta, a înainta, a progresa, a propăși, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a prohorisi, (fig.) a crește. (Patria noastră ~ continuu.) 2. a se desfășura, a merge. (Treaba ~ bine.) 3. a se desfășura, a se întîmpla, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum au ~ faptele.) 4. a decurge, a se desfășura, a se petrece. (Partida a ~ în bune condiții.)

evoluare dex

Intrare: evolua
evolua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -lu-a
Intrare: evoluare
evoluare substantiv feminin
  • silabisire: -lu-a-