Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru evocator

evocator, ~oare [At: LM / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: evoca + -tor] 1-2 a Care are însușirea de a evoca (1-2) Si: (rar) evocant (1-2). 3-6 smf, a (Persoană) care face evocări (1-2). 7 a Care evocă (4).
evocatoriu, ~ie smf, a vz evocator
EVOCAT├ôR, -O├üRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da via╚Ť─â, de a rechema ├«n amintire; evocativ. ÔÇô Din fr. ├ęvocateur, lat. evocatorius.
EVOCAT├ôR, -O├üRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da via╚Ť─â, de a rechema ├«n amintire; evocativ. ÔÇô Din fr. ├ęvocateur, lat. evocatorius.
EVOCAT├ôR, -O├üRE, evocatori, -oare, adj. Care are ├«nsu╚Öirea de a evoca, de a face clar, de a da via╚Ť─â, de a rechema ├«n amintire. D. Sadoveanu e scriitorul nostru cel mai evocator. IBR─éILEANU, S. 34. ÔŚŐ (Substantivat) Taine... zice c─â numai unul a ajuns pe Shakespeare, ca evocator de via╚Ť─â, ╚Öi acela e Balzac. GHEREA, ST. CR. I 15.
evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre
evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre
EVOCATÓR adj. v. expresiv.
EVOCAT├ôR, -O├üRE adj. Care are darul de a evoca; care aminte╚Öte; evocativ. [Cf. fr. ├ęvocateur, lat. evocatorius].
EVOCAT├ôR, -O├üRE adj. care are darul de a evoca; evocativ. (< fr. ├ęvocateur, lat. evocatorius)
EVOCAT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care evoc─â; care are proprietate de a evoca. Imagine ~oare. /<fr. ├ęvocateur, lat. evocatorius
evocator m. cel ce evoc─â.
*evocat├│ri┼ş, -ie adj. (lat. evocatorius). Care produce o evoca╚Ťiune: ceremonie evocatorie.
EVOCATOR adj. evocativ, expresiv, nuan╚Ťat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)

Evocator dex online | sinonim

Evocator definitie

Intrare: evocator
evocator adjectiv
evocatoriu