evocator definitie

14 definiții pentru evocator

evocator, ~oare [At: LM / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: evoca + -tor] 1-2 a Care are însușirea de a evoca (1-2) Si: (rar) evocant (1-2). 3-6 smf, a (Persoană) care face evocări (1-2). 7 a Care evocă (4).
evocatoriu, ~ie smf, a vz evocator
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are darul de a evoca, de a da viață, de a rechema în amintire; evocativ. – Din fr. évocateur, lat. evocatorius.
EVOCATÓR, -OÁRE, evocatori, -oare, adj. Care are însușirea de a evoca, de a face clar, de a da viață, de a rechema în amintire. D. Sadoveanu e scriitorul nostru cel mai evocator. IBRĂILEANU, S. 34. ◊ (Substantivat) Taine... zice că numai unul a ajuns pe Shakespeare, ca evocator de viață, și acela e Balzac. GHEREA, ST. CR. I 15.
evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre
evocatór adj. m., pl. evocatóri; f. sg. și pl. evocatoáre
EVOCATÓR adj. v. expresiv.
EVOCATÓR, -OÁRE adj. Care are darul de a evoca; care amintește; evocativ. [Cf. fr. évocateur, lat. evocatorius].
EVOCATÓR, -OÁRE adj. care are darul de a evoca; evocativ. (< fr. évocateur, lat. evocatorius)
EVOCATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care evocă; care are proprietate de a evoca. Imagine ~oare. /<fr. évocateur, lat. evocatorius
evocator m. cel ce evocă.
*evocatóriŭ, -ie adj. (lat. evocatorius). Care produce o evocațiune: ceremonie evocatorie.
EVOCATOR adj. evocativ, expresiv, nuanțat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)

evocator dex

Intrare: evocator
evocator adjectiv
evocatoriu