Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru evocativ

evocativ, ~─â a [At: D. ZAMFIRESCU, R. 19 / Pl: ~i, ~e / E: lat evocativus] 1-2 Evocator (1-2).
EVOCAT├ŹV, -─é, evocativi, -e, adj. Evocator. ÔÇô Din lat. evocativus.
EVOCAT├ŹV, -─é, evocativi, -e, adj. Evocator. ÔÇô Din lat. evocativus.
EVOCAT├ŹV, -─é, evocativi, -e, adj. Evocator. Toate numele ce-l emo╚Ťionau... toate se gr─âm─âdeau ├«n mintea lui, cu puterea evocativ─â ce o au pentru rom├«ni figurile ╚Öi faptele m─âre╚Ťe ale timpurilor lor eroice. D. ZAMFIRESCU, R. 19.
evocat├şv adj. m., pl. evocat├şvi; f. evocat├şv─â, pl. evocat├şve
evocat├şv adj. m., pl. evocat├şvi; f. sg. evocat├şv─â, pl. evocat├şve
EVOCAT├ŹV adj. v. expresiv.
EVOCAT├ŹV, -─é adj. Evocator. [< lat. evocativus].
EVOCAT├ŹV, -─é adj. evocator. (< lat. evocativus)
EVOCATIV adj. evocator, expresiv, nuan╚Ťat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)

Evocativ dex online | sinonim

Evocativ definitie

Intrare: evocativ
evocativ adjectiv