evocativ definitie

10 definiții pentru evocativ

evocativ, ~ă a [At: D. ZAMFIRESCU, R. 19 / Pl: ~i, ~e / E: lat evocativus] 1-2 Evocator (1-2).
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. – Din lat. evocativus.
EVOCATÍV, -Ă, evocativi, -e, adj. Evocator. Toate numele ce-l emoționau... toate se grămădeau în mintea lui, cu puterea evocativă ce o au pentru romîni figurile și faptele mărețe ale timpurilor lor eroice. D. ZAMFIRESCU, R. 19.
evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. evocatívă, pl. evocatíve
evocatív adj. m., pl. evocatívi; f. sg. evocatívă, pl. evocatíve
EVOCATÍV adj. v. expresiv.
EVOCATÍV, -Ă adj. Evocator. [< lat. evocativus].
EVOCATÍV, -Ă adj. evocator. (< lat. evocativus)
EVOCATIV adj. evocator, expresiv, nuanțat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)

evocativ dex

Intrare: evocativ
evocativ adjectiv