Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru evoca╚Ťiune

evoca╚Ťie sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (├«nv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr ├ęvocation, lat evocatio, -onis] 1-4 (Rar) Evocare (1-4).
evoca╚Ťiune sf vz evoca╚Ťie
EVOC├ü╚ÜIE, evoca╚Ťii, s. f. (Rar) Evocare. ÔÖŽ Trimitere a unei cauze spre judecare la alt─â instan╚Ť─â. ÔÇô Din lat. evocatio, fr. ├ęvocation.
EVOC├ü╚ÜIE, evoca╚Ťii, s. f. (Rar) Evocare. ÔÖŽ Trimitere a unei cauze spre judecare la alt─â instan╚Ť─â. ÔÇô Din lat. evocatio, fr. ├ęvocation.
evoc├í╚Ťie (rar) (-╚Ťi-e) s. f., art. evoc├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. evoc├í╚Ťiei; pl. evoc├í╚Ťii, art. evoc├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
evoc├í╚Ťie s. f. Ôćĺ voca╚Ťie
EVOC├ü╚ÜIE s.f. (Liv.) Evocare. ÔÖŽ Trimitere a unei cauze spre judecare la alt─â instan╚Ť─â. [Gen. -iei, var. evoca╚Ťiune s.f. / < lat. evocatio, fr. ├ęvocation].
EVOCA╚ÜI├ÜNE s.f. v. evoca╚Ťie.
EVOC├ü╚ÜIE s. f. 1. evocare. 2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la alt─â instan╚Ť─â. (< fr. ├ęvocation, lat. evocatio)
EVOC├ü╚ÜIE ~i f. jur. Trimitere a unei cauze spre judecare la alt─â instan╚Ť─â. /<lat. evocatio, ~onis, fr. ├ęvocation
*evoca╚Ťi├║ne f. (lat. e-voc├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a evoca. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre.

Evoca╚Ťiune dex online | sinonim

Evoca╚Ťiune definitie

Intrare: evoca╚Ťie
evoca╚Ťie substantiv feminin
evoca╚Ťiune