11 definiții pentru evocație
evocație sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr évocation, lat evocatio, -onis] 1-4 (Rar) Evocare (1-4). evocațiune sf vz evocație EVOCÁȚIE, evocații,
s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din
lat. evocatio, fr. évocation. EVOCÁȚIE, evocații,
s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din
lat. evocatio, fr. évocation. evocáție (rar) (-ți-e)
s. f.,
art. evocáția (-ți-a),
g.-d. art. evocáției;
pl. evocáții,
art. evocáțiile (-ți-i-)
EVOCÁȚIE s.f. (Liv.) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. [Gen. -iei, var. evocațiune s.f. / < lat. evocatio, fr. évocation].
EVOCAȚIÚNE s.f. v.
evocație. EVOCÁȚIE s. f. 1. evocare. 2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. (< fr. évocation, lat. evocatio)
EVOCÁȚIE ~i f. jur. Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. /<lat. evocatio, ~onis, fr. évocation *evocațiúne f. (lat. e-vocátio, -ónis). Acțiunea de a evoca. – Și
-áție, dar maĭ des
-áre. Evocație dex online | sinonim
Evocație definitie
Intrare: evocație
evocație substantiv feminin