evocație definitie

11 definiții pentru evocație

evocație sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr évocation, lat evocatio, -onis] 1-4 (Rar) Evocare (1-4).
evocațiune sf vz evocație
EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.
EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation.
evocáție (rar) (-ți-e) s. f., art. evocáția (-ți-a), g.-d. art. evocáției; pl. evocáții, art. evocáțiile (-ți-i-)
evocáție s. f. → vocație
EVOCÁȚIE s.f. (Liv.) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. [Gen. -iei, var. evocațiune s.f. / < lat. evocatio, fr. évocation].
EVOCAȚIÚNE s.f. v. evocație.
EVOCÁȚIE s. f. 1. evocare. 2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. (< fr. évocation, lat. evocatio)
EVOCÁȚIE ~i f. jur. Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. /<lat. evocatio, ~onis, fr. évocation
*evocațiúne f. (lat. e-vocátio, -ónis). Acțiunea de a evoca. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

evocație dex

Intrare: evocație
evocație substantiv feminin
evocațiune