evlavie sf [At: IST. Ț. R. 122 / Pl: ~ii, (înv) ~lăvii / E: ngr εὐλάβεια] 1 Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești Si: cucernicie, devoțiune, pietate, religiozitate, smerenie. 2 Atașament sincer și puternic pentru biserică și practicile sale, pentru reprezentanții săi Si: cucernicie, devoțiune, pietate, religiozitate, smerenie. 3-4 (Îljv) Cu ~ Evlavios. 5 (Pex) Comportare respectuoasă. 6 Devotament (puternic) față de o persoană sau pentru un lucru, pentru o idee etc. Si: adorație, venerație. corectată

EVLÁVIE, evlavii, s. f. Religiozitate profundă, exteriorizată printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.

EVLÁVIE, evlavii, s. f. Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.

EVLÁVIE s. f. Sentiment religios exteriorizat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie, pietate, religiozitate. Cu evlavie și rar, Tomșa făcu trei cruci și sărută cartea sfîntă cu ochii închiși. SADOVEANU, O. VII 72. ◊ (Ironic) Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri. EMINESCU, O. I 150. ◊ (Poetic) Cînd însuși glasul gîndurilor tace, Mă-ngînă cîntul unei dulci evlavii. EMINESCU, O. I 120. ♦ Fig. Comportare respectuoasă; reculegere. Vartolomeu Diaconu urmărea plimbarea streinului cu o adevărată și mută evlavie. C.PETRESCU, A. 287. Dar ne-am grăbi, că sîntem cam de departe, încheie el, înclinîndu-se cu oarecare evlavie înaintea mea. HOGAȘ, M. N. 112.

evlávie (e-vla-vi-e) s. f., art. evlávia (-vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (-vi-i-)

evlávie s. f. (sil. -vla-vi-e), art. evlávia (sil. -vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (sil. -vi-i-)

EVLÁVIE s. v. credință.

evlávie (evlávii), s. f. – Devoțiune, pietate. – Mr. evlavie. Ngr. εὐλάβεια. Sec. XVII (Murnu 24; Roesler 566). – Der. evlavios, adj. (cucernic).

EVLÁVIE f. 1) Sentiment religios, manifestat în îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; pietate; religiozitate; smerenie; cuvioșie; cucernicie. 2) fig. Atitudine de respect și duioșie față de cineva sau de ceva; pietate. [G.-D. evlaviei; Sil. e-vla-vi-e] /<ngr. evlávia

evlavie f. frica lui D-zeu. [Gr. mod.].

evlávie f. (ngr. evlávia, vgr. eulábeia). Sfială, respect. Pietate.

EVLAVIE s. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire.