Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru evlavie

evlavie sf [At: IST. ╚Ü. R. 122 / Pl: ~ii, (├«nv) ~l─âvii / E: ngr ╬Á߯É╬╗╬Č╬▓╬Á╬╣╬▒] 1 Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloas─â ├«ndeplinire a practicilor biserice╚Öti Si: cucernicie, devo╚Ťiune, pietate, religiozitate, smerenie. 2 Ata╚Öament sincer ╚Öi puternic pentru biseric─â ╚Öi practicile sale, pentru reprezentan╚Ťii s─âi Si: cucernicie, devo╚Ťiune, pietate, religiozitate, smerenie. 3-4 (├Äljv) Cu ~ Evlavios. 5 (Pex) Comportare respectuoas─â. 6 Devotament (puternic) fa╚Ť─â de o persoan─â sau pentru un lucru, pentru o idee etc. Si: adora╚Ťie, venera╚Ťie. corectat─â
EVL├üVIE, evlavii, s. f. Religiozitate profund─â, exteriorizat─â printr-o scrupuloas─â ├«ndeplinire a practicilor biserice╚Öti; cucernicie. ÔÖŽ Fig. Comportare respectuoas─â ╚Öi admirativ─â fa╚Ť─â de cineva sau de ceva. ÔÇô Din ngr. evl├ívia.
EVL├üVIE, evlavii, s. f. Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloas─â ├«ndeplinire a practicilor biserice╚Öti; cucernicie. ÔÖŽ Fig. Comportare respectuoas─â ╚Öi admirativ─â fa╚Ť─â de cineva sau de ceva. ÔÇô Din ngr. evl├ívia.
EVL├üVIE s. f. Sentiment religios exteriorizat printr-o scrupuloas─â ├«ndeplinire a practicilor biserice╚Öti; cucernicie, pietate, religiozitate. Cu evlavie ╚Öi rar, Tom╚Öa f─âcu trei cruci ╚Öi s─ârut─â cartea sf├«nt─â cu ochii ├«nchi╚Öi. SADOVEANU, O. VII 72. ÔŚŐ (Ironic) Cu evlavie de vulpe, ca ├«n strane, ╚Öed pe locuri. EMINESCU, O. I 150. ÔŚŐ (Poetic) C├«nd ├«nsu╚Öi glasul g├«ndurilor tace, M─â-ng├«n─â c├«ntul unei dulci evlavii. EMINESCU, O. I 120. ÔÖŽ Fig. Comportare respectuoas─â; reculegere. Vartolomeu Diaconu urm─ârea plimbarea streinului cu o adev─ârat─â ╚Öi mut─â evlavie. C.PETRESCU, A. 287. Dar ne-am gr─âbi, c─â s├«ntem cam de departe, ├«ncheie el, ├«nclin├«ndu-se cu oarecare evlavie ├«naintea mea. HOGA╚ś, M. N. 112.
evlávie (e-vla-vi-e) s. f., art. evlávia (-vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (-vi-i-)
evlávie s. f. (sil. -vla-vi-e), art. evlávia (sil. -vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (sil. -vi-i-)
EVL├üVIE s. v. credin╚Ť─â.
evl├ívie (evl├ívii), s. f. ÔÇô Devo╚Ťiune, pietate. ÔÇô Mr. evlavie. Ngr. ╬Á߯É╬╗╬Č╬▓╬Á╬╣╬▒. Sec. XVII (Murnu 24; Roesler 566). ÔÇô Der. evlavios, adj. (cucernic).
EVL├üVIE f. 1) Sentiment religios, manifestat ├«n ├«ndeplinirea scrupuloas─â a practicilor biserice╚Öti; pietate; religiozitate; smerenie; cuvio╚Öie; cucernicie. 2) fig. Atitudine de respect ╚Öi duio╚Öie fa╚Ť─â de cineva sau de ceva; pietate. [G.-D. evlaviei; Sil. e-vla-vi-e] /<ngr. evl├ívia
evlavie f. frica lui D-zeu. [Gr. mod.].
evlávie f. (ngr. evlávia, vgr. eulábeia). Sfială, respect. Pietate.
EVLAVIE s. (BIS.) credin╚Ť─â, cucernicie, cuvio╚Öenie, cuvio╚Öie, pietate, pio╚Öenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livr.) devo╚Ťiune, (├«nv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, r├«vn─â, r├«vnire, smerire.

Evlavie dex online | sinonim

Evlavie definitie

Intrare: evlavie
evlavie substantiv feminin
  • silabisire: -vla-vi-e