evitare definitie

2 intrări

24 definiții pentru evitare

evita vt [At: GR.R.N. II, 47/18 / Pzi: evit, (înv) ~tez / E: fr éviter, lat evitare] 1 (C. i. ceva neplăcut sau care ar putea să aducă neplăceri) A împiedica. 2 (C. i. ceva neplăcut sau care ar putea să aducă neplăceri) A îndepărta. 3 (C. i. ceva neplăcut sau care ar putea să aducă neplăceri) A se feri de... 4 (Rar; construit cu un complement în dativ) A face să nu sufere. 5 (C. i. oameni) A căuta să scape de... Si: a ocoli. 6 (Mrn) A schimba direcția unei nave, aducând-o cu prova în vânt sau în curent.
evitare sf [At: DÎMBOVIȚA (1858), 71/29 / Pl: ~tări / E: evita] 1 Împiedicare a unui eveniment neplăcut. 2 Îndepărtare a unor factori care puteau produce neplăceri. 3 Păstrare a unei atitudini rezervate față de cineva sau de ceva. 4 Ocolire a cuiva. 5 (Mrn) Schimbare a direcției unei nave, aducând-o cu prova în vânt sau în curent.
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.
EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia o navă sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă sau un obstacol. – V. evita.
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A căuta să scape de...; a se feri de...; a ocoli. ♦ A împiedica; a îndepărta, a înlătura. O reparație mică poate evita pagube mari. – Din fr. éviter, lat. evitare.
EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia nava sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. – V. evita.
EVITÁ, evít, vb. I. Tranz. A ocoli, a se feri de..., a căuta să scape de... Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. C. PETRESCU, C. V. 25. De un timp încoace mă evită. id. ib. 335. Evitîndu-și privirile, amîndoi își opriră caii. VLAHUȚĂ, O. A. III 49. ♦ A înlătura, a împiedica, a îndepărta. O reparație mică făcută la timp poate evita pagube mari. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2867.
EVITÁRE, evitări, s. f. Acțiunea de a evita; ocolire. Evitarea greșelilor de ortografie.
evitá (a ~) vb., ind. prez. 3 evítă
evitáre s. f., g.-d. art. evitắrii; pl. evitắri
evitá vb., ind. prez. 1 sg. evít, 3 sg. și pl. evítă
evitáre s. f., g.-d. art. evitării; pl. evitări
EVITÁ vb. 1. v. ocoli. 2. a se feri. (Am ~ să-l întâlnesc.) 3. a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntâmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 4. v. feri. 5. v. eluda.
EVITÁRE s. 1. v. ocolire. 2. împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntâmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 3. v. eludare.
EVITÁ vb. I. tr. A ocoli, a se feri de... ♦ A împiedica; a înlătura. [P.i. evít. / < fr. éviter, cf. lat. evitare].
EVITÁRE s.f. Acțiunea de a evita. [< evita].
EVITÁ vb. tr. 1. a ocoli, a se feri de... ◊ a împiedica; a înlătura. 2. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent. (< fr. éviter, lat. evitare)
EVITÁRE s. f. 1. acțiunea de a evita. 2. poziția pe care o ia o navă aflată la ancoră sub acțiunea vântului și a curenților; evitaj. 3. manevră întreprinsă de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. (< evita)
A EVITÁ evít tranz. 1) (persoane, discuții etc.) A trece în mod intenționat, ferindu-se; a ocoli; a eluda. ~ o întâlnire. ~ o ceartă. 2) (acțiuni reprobabile) A preîntâmpina pentru a nu se produce. 3) A ocoli apelând la motive false. ~ munca fizică. /<fr. éviter, lat. evitare
evità v. 1. a se feri de ceva vătămător sau neplăcut; 2. a scăpa de: a evita un pericol; 3. a se abține: evitați răul.
*evít, a v. tr. (lat. e-víto, -áre). Înlătur saŭ mă depărtez de, mă feresc de, scap de: a evita oameniĭ răĭ, a evita un pericul.
EVITA vb. 1. a ocoli. (A ~ un obstacol.) 2. a se feri. (Am ~ să-l întîlnesc.) 3. a se feri, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (încearcă să ~ primejdia.) 4. a se feri, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (A ~ să facă un anumit lucru.) 5. a se feri, a ocoli. (A ~ cuvintele abstracte.) 6. a eluda, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.)
EVITARE s. 1. ocolire. (~ unui obstacol.) 2. împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 3. eludare, ocolire. (~ prevederilor legale.)
EVITARE. Subst. Evitare, evaziune, eschivare, eschivă, sustragere, fofilare (fig.), furișare, ocolire, eludare. Precauție, prudență. Reținere, rezervă, reticență, abținere, neangajare, neamestec, neutralitate, neintervenție; dezangajare. Indiferență, pasivitate, apatie, dezinteres. Retragere, abandonare, abandon, părăsire, evadare, fugă, dezertare, dezerțiune (rar). Evazionism. Adj. Evitabil; evaziv, vag, ocolit. Precaut, prudent. Reținut, rezervat, reticent (rar), neutru, neutral (rar); indiferent, pasiv, apatic. Vb. A evita, a se eschiva, a se sustrage, a ocoli, a se feri, a se codi, a se fofila (fig.), a se furișa, a da dosul, a se da după perdea, a sta deoparte, a rămîne deoparte, a nu se amesteca, a se ține deoparte, a se ține departe, a sta în expectativă, a se feri (a se teme) ca de oala mălaiului, a se reține (fig,), a se abține, a nu se angaja, a fi neutru, a fi indiferent, a fi pasiv. A eluda, a ignora, a neglija, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a închide ochii. A abandona, a părăsi, a se lepăda (pop.). A fugi (de ceva), a se retrage, a bate în retragere, a se spăla pe mîini, a întoarce spatele. Adv. Evaziv. Pe ocolite, cu ocolișuri; pe furiș, pe furișate. V. fugă, inactivitate, indolență, lașitate, negare, precauție, renunțare.

evitare dex

Intrare: evita
evita verb grupa I conjugarea I
Intrare: evitare
evitare substantiv feminin