eviscerare definitie

2 intrări

13 definiții pentru eviscerare

eviscera vt [At: VÎN. PESC. 1962, 9 / Pzi: ~rez / E: fr éviscérer] A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică (la animalele tăiate pentru consum).
eviscerare sf [At: VÎN. PESC. 1962, 9 / Pl: ~rări / E: eviscera] Scoatere a organelor din cavitatea abdominală și toracică (la animalele tăiate pentru consum).
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.
EVISCERÁRE, eviscerări, s. f. Acțiunea de a eviscera. – V. eviscera.
EVISCERÁ, eviscerez, vb. I. Tranz. A scoate organele din cavitatea abdominală și toracică la animalele tăiate pentru consum. – Din fr. éviscérer.
EVISCERÁRE, eviscerări, s. f. Acțiunea de a eviscera. – V. eviscera.
eviscerá (a ~) vb., ind. prez. 3 eviscereáză
evisceráre s. f., g.-d. art. eviscerắrii; pl. eviscerắri
eviscerá vb., ind. prez. 1 sg. evisceréz, 3 sg. și pl. eviscereáză
evisceráre s. f., g.-d. art. eviscerării; pl. eviscerări
EVISCERÁRE s.f. Eviscerație. [< fr. éviscérer].
EVISCERÁ vb. tr. a evida o cavitate a corpului de organele conținute. ◊ a scoate măruntaiele unui pește. (< fr. éviscérer)
A EVISCERÁ ~éz tranz. (animale sacrificate pentru consum) A supune operației de scoatere a organelor din cavitatea abdominală. /<fr. éviscérer

eviscerare dex

Intrare: eviscera
eviscera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: eviscerare
eviscerare substantiv feminin